Se spune că pentru a distruge fibra unui popor, e suficient să-l faci să-și uite limba, istoria și geografia, pe care s-a construit. Se spune că pentru a ajunge la conștiința națională e nevoie de zeci de generații, iar pentru a o distruge e suficientă una singură, o generație pierdută, o generație care și-a uitat istoria sau căreia i-a fost mistificată și o generație care și-a schimbat geografia, căreia i s-a modificat, voit sau nu, geografia.
Se spune că atunci când din incompetență, prostie, lașitate sau doar ignoranță o națiune își pierde treptat identitatea, sau și mai rău, aceasta este pulverizată de tăvălugul istoriei, vina este doar a celor care nu au capacitatea să se opună, să gândească în perspectivă, să construiască. Iar geografia rămâne fără sens, o formă fără fond, pentru că un popor fără prezent și viitor și un trecut pe care nu și-l cunoaște, nu merită să supraviețuiască.
Într-o lume agresată de un proces nenatural și continuu de deznaționalizare, într-o lume globalizată care nivelează până și conștiințele, într-o lume în care problemele grave de mediu nu-și găsesc rezolvare, în care resursele sunt din ce în ce mai puține și cele existente prost gestionate, în care schimbările climatice, deșertificarea, migrațiile, creșterea nivelului oceanului planetar, reducerea biodiversității, pandemiile, extincțiile de toate felurile, creează angoase universale, ei bine, în această lume în care e nevoie de inteligență, inovare, ingeniozitate, rațiune, educația din România primește lovitura finală.
Ni se propune, nici mai mult nici mai puțin decât negarea istoriei, a istoriei românilor, schimbarea geografiei, pentru a ne uita rădăcinile, și pentru a definitiva, în acest mod, procesul de îndobitocire. Un proces început la finele anilor 90 cu reducerea orelor de geografie și istorie din gimnaziu, continuat cu dispariția celor două discipline de la examenul de capacitate, pare să fie dus la final prin diminuarea drastică a numărului de ore pentru liceu la cele două discipline, sau chiar dispariția fizică a acestora și înglobarea lor într-o formă fără identitate numită științe sociale, în care cele două să fie diluate și ulterior anihilate. În vreme ce Occidentul prea mult adulat și copiat realizează pericolul globalizării cu orice preț și al ștergerii elementelor identitare, și încearcă să pună din ce în ce mai mult accentul pe valori naționale și locale, având la bază o cultură generală solidă, noi, continuăm prin politici incoerente, secvențiale și antinaționale, jocul periculos pe „cărbuni încinși”.
E momentul să spunem STOP. Să spunem că mai mult de atât nu se poate. Să ne unim și să afirmăm, toți cei cărora ne pasă de viitorul învățământului românesc și al copiilor noștri, de sănătatea lor intelectuală, că putem, că trebuie să avem un viitor mai bun. Un viitor în această țară, în care se nasc mai puțini copii români decât în străinătate și din care vom dispărea dacă nu facem ceva acum, dacă nu facem ceva cât nu e încă prea târziu. Ajunge! E momentul ca în această țară, și în această țară, meritocrația să ia locul mediocrității, imposturii, lipsei de profesionalism și viziune!
Să punem la locul ei limba, pe care o vorbim din ce în ce mai prost, științele care pot produce plusvaloare, care pot crea oameni deschiși la minte, oameni care pot inova, oameni care pot și vor să găsească soluții provocărilor majore ale viitoarelor decenii; să punem la locul lor istoria și geografia, care trebuie să fie pilonii acestei dezvoltări prietenoase cu mediul și cu această planetă care se sufocă și care pot găsi soluții la aceste probleme!
E momentul să încetați cu reformele făcute pe picior, să creați politici coerente cărora să le dați timpul să producă efecte și pe care nu să le schimbați la fiecare patru ani. Și să plecați, da, să plecați acasă, în ultimă instanță, dacă nu sunteți în stare de mai mult, dacă pentru dumneavoastră, învățământul nu înseamnă decât o matematică cinică, elementară, iar actorii implicați în educație, doar niște marionete pe care să le mutilați pentru totdeauna!
Prof. Dragomir Iuliu-Octavian
Colegiul Național „Unirea” Focșani
(sursa: Monitorul de Vrancea)
