de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Acum cîteva săptămîni, o decizie suspect de discretă a MApN a făcut să curgă valuri în cîteva organe de presă, care au clamat că România ar fi dat dezlegare aliaților militari să aducă arme nucleare pe teritoriul nostru. Informația, falsă, a reușit să acopere cu brio, însă, o alta, extrem de serioasă prin implicații: România și-a schimbat legislația de așa manieră, încît NATO, SUA, ba chiar și alți aliați să poată ataca Rusia ori Belarus dinspre teritoriul nostru.
Pe 17 noiembrie, zi cu ședință de guvern, MApN a modificat un Ordin ministerial din 2014, M.4, legat de instrucțiunile privind operațiunile de mișcare și transport ale forțelor armate.
Cu o anume întîrziere, cîteva organe media au tras semnalul de alarmă că modificările ar permite, în premieră, aducerea de materiale radioactive din domeniul militar pe teritoriul nostru, conform art.232, alin 3, litera a.
Doar că, eroare: respectiva modificare data din 2016, adusă prin Ordinul M.62, deci nicio noutate.
Nimeni nu a remarcat adevărata noutate.
Una mare de tot, prin implicații.
În vechea formă, alin.1 al art.232 prevedea:
”(1) Cererile pentru obținerea aprobării de intrare/ieșire a forțelor armate străine în vederea participării la exerciții, activități de instruire și ceremoniale se înaintează în termenele stabilite pe timpul conferințelor de planificare a activităților”.
Restul prevederilor țineau de calendarul obținerii aprobărilor necesare.
După modificarea din 17 noiembrie a.c., prin Ordinul M.192, alin.1 sună dramatic altfel:
”(1) Cererile pentru obținerea aprobării de intrare/ieșire și staționare a forțelor armate aparținând statelor membre NATO, Uniunii Europene și Parteneriatului pentru Pace sau statelor cu care România a încheiat acorduri în domeniu sau de tranzitare a teritoriului național de către acestea, în vederea participării la exerciții, activități de instruire și ceremoniale pe teritoriul României
sau în scopul participării la operațiuni ce se desfășoară în afara teritoriului național,
se înaintează cu cel puțin 4 zile lucrătoare înainte de data planificată a intrării în România a forțelor, produselor și echipamentelor militare sau a bunurilor materiale pentru asigurarea sprijinului, după caz”.
Nu mai vorbim de antrenamente și ceremoniale, ci de operațiuni militare autentice declanșate sau pregătite pe teritoriul României, realizate de forțe armate strict străine, strict românești, ori în alianță, după caz.
Ori, trebuie spus, între membrii Parteneriatului pentru Pace, care ar avea acest drept, se numără Ucraina care, grație ordinului din 17 noiembrie, ar putea, teoretic, să pregătească riposte contra Rusiei ori Belarus care să implice teritoriul românesc, pentru pregătire sau lansare. La fel cum Rusia ori Belarus ar putea fi atacate de pe teritoriul nostru de către forțe armate din NATO, state ale UE ne-mebre NATO și alte state cu care avem încheiate varii convenții.
Nu vom ridica aici problema oportunității unei asemenea decizii, o lăsăm pe seama specialiștilor. Aderarea la NATO și alte tratate politico-militare încheiate de România aduc cu ele și răspunderi, nu doar avantaje.
Marea întrebare e, însă, cum a fost posibil ca asemenea modificare legislativă crucială să fie făcută cu maximă discreție de către regimul Iohannis, guvernanții neintervenind nici măcar pentru a corecta, ulterior, informațiile false privind aducerea materialele radioactive, oricum altceva decît armele nucleare?
- Advertisement -
