Cum poate fi un prieten al Israelului, președintele României, Klaus Werner Iohannis, care 23 de ani a fost, de asemenea, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România, care pretinde că este succesorul legal al unei foste organizații naziste?, scrie cotidianul israelian Jerusalem Post.
Articolul este semnat de Radu Golban.
EXTRASE DIN ARTICOL:
În timpul mandatului său de șef al Forumului Democrat al Germanilor din România am fost martorii restabilirii în România, de fapt și de drept, a unei organizații naziste care a fost desființată în 1944 în îndeplinirea obligațiilor asumate de statul român în cadrul tratatelor de pace la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.Această reabilitare legală a unui grup pro-Hitler poate avea consecințe deosebit de grave, nu numai pentru supremația legii în România, ci și pentru ordinea juridică internațională, bazată pe tratatele care au pus capăt conflagrației mondiale.
În procesul de la Nürnberg, „grupul etnic german” a fost clasificat drept o organizație fascistă vinovată de sprijinirea războiului lui Hitler, printre altele, inclusiv în ceea ce privește Holocaustul. „Grupul etnic german” a fost dizolvat în 1944 și a fost interzisă reînființarea acestuia ca urmare a obligațiilor asumate de guvernul român în temeiul Acordului de armistițiu încheiat cu aliații (articolul 15 din acord).
Preocupările legate de consecințele juridice și politice la nivel național și internațional ale deciziei României de a recunoaște un grup etnic politic actual cunoscut sub denumirea de „Forumul Democrat al Germanilor din România” ca „succesor în drepturi al Grupului etnic german” sunt extrem de controversate . În timp ce Procuratura Română a făcut apel la decizia instanței de a recunoaște organizația condusă de Iohannis drept „succesorul în drepturi al grupului etnic german” și a susținut că hotărârea atacată încalcă Acordul de armistițiu semnat în 1944, cu siguranță să fiți mândri de mutarea sa istorică.
Este destul de uimitor faptul că aceeași persoană, Iohannis, care ignoră legile publice internaționale, exprimă acum rezerve cu privire la mișcarea ambasadei române la Ierusalim, citând surse și principii ale ONU de care nu le-a îngrijit niciodată.
Ipocrizia sa a ajuns acum la un nou nivel, în detrimentul Israelului, al României și al prieteniei solide dintre cele două țări.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că un președinte care a păstrat postul ambasadorului în Israel vacant în ultimii doi ani este puțin probabil să arate vreun interes într-un parteneriat solid cu Ierusalimul.
Indiferent de tensiunile politice interne dintre guvernul român și biroul președintelui, România are șansa de a sfida politica UE față de Israel într-o manieră responsabilă prin relocalizarea ambasadei sale la Ierusalim.Israelul, o țară cu o profundă conștientizare a istoriei, nu are nevoie de lecții în principiile internaționale publice de la cei care refuză să fie adevărații săi prieteni. Nu în ultimul rând, un politician care și-a făcut direct sau indirect eforturile de a rescrie istoria nazistă într-o manieră toxică, discriminatorie și ilegală ar trebui cel puțin să aibă decența de a păstra liniște în chestiuni legate de o cauză israeliană.
