Iar liderii europeni sunt cu atât mai îngrijorați cu privire la influența extinsă a Turciei în Balcanii de Vest, cu cât această țară adoptă o direcție tot mai autoritară.
Nu prezența economică a Turciei este ceea ce îngrijorează cât faptul că Turcia ar putea obține influență politică în detrimentul Bruxelles-ului.
Turcia consideră Balcanii ca făcând parte din sfera sa naturală de influență, ca fostă putere imperială. În perioada sa de maximă glorie, Imperiul Otoman s-a oprit doar la porțile Vienei .
În timpul guvernarea lui Erdoğan, Turcia a investit eforturi și bani în câștigarea unei poziții politice, culturale și economice tot mai mari în Balcanii de Vest. El a oferit ajutoare pentru dezvoltare, a condus proiecte majore de infrastructură, a deschis universități și a refăcut moschei, a încurajat întreprinderile turce să investească în regiune și a promovat dialogul între comunitățile divizate.
Dar activitatea politică a Ankarei are o latură mai întunecată. Erdoğan și miniștrii turci au făcut presiuni asupra țărilor din Balcanii de Vest pentru a lua măsuri împotriva adepților imamului Fethullah Gülen din SUA, pe care Ankara îl acuză că a stat la originea tentativei de lovitură de stat din 2016.
În martie, agenții turci au adus șase suspecți güleniști din Kosovo în Turcia – aparent fără cunoștința premierului kosovar, care și-a concediat ministrul de interne și șeful serviciilor secrete. Rudele celor șase au descris acțiunea drept o „răpire”.
Planul lui Erdoğan de a organiza un miting în capitala Bosniei Saraievo în 20 mai, înaintea alegerilor prezidențiale și parlamentare din Turcia din iunie, demonstrează, de asemenea, amploarea influenței sale în regiune. Țările din Europa de Vest au interzis mișcări similare înainte de referendumul constituțional din Turcia de anul trecut.
Cu toate acestea, mulți observatori din Turcia, inclusiv critici ai guvernului, susțin că țara lor nu concurează cu planurile UE în Balcanii de Vest, ci mai degrabă completează eforturile blocului.
Majoritatea analiștilor susțin că, în orice caz, ar fi inutil pentru UE să încerce să reducă prezența Turciei, având în vedere legăturile istorice de lungă durată.
