- Reclama -
de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Nici pînă acum nu s-a aflat din vreo sursă cît de cît oficială cum au fost selectați românii de pe coasta de vest a Americii care să urmărească cel mai plicticos discurs imaginabil, cel al lui Klaus Iohannis. Așa că vom încerca să dăm noi o mînă de ajutor lămuritoare.
Cum se știe, Inpolitics a difuzat în premieră informația că președintele Klaus Iohannis și răvășitoarea lui soție pleacă de la funeraliile Reginei în SUA, unde, pe lîngă Adunarea Generală a ONU, vor bifa și o excursie de plăcere pe coasta de vest, la poalele Pacificului, ca să zicem așa.
La al doilea hotel de lux din marele oraș, Ritz Carlton, locul preferat de mulți magnați ai ultimului secol și unde legendara Audrey Hepburn venea să își cumpere parfumurile, președintelui i s-a rezervat sala de bal, iar pe fotolii au luat loc cca.200 de români.
Cine și de unde veneau respectivii?
O să explicăm cu ajutorul aceleiași surse care ne-a divulgat informația despre vizită, unul dintre invitați, căruia nu îi vom divulga numele.
Concret, ambasada lui Muraru a cam fost luată prin surprindere de solicitarea prezidențială, astfel că, dacă problema hotelului s-a rezolvat rapid, cea a auditoriului a fost mai dificilă. În disperare de cauză, ambasada a solicitat celor peste 20 de instituții de învățămînt superior din San Francisco, ca și celor din Los Angeles, Portland, ori Sacramento să-i transmită liste cu numele profesorilor de origine română, știut fiind că sunt destul de mulți. Ulterior primirii listelor, ambasada a trimis invitații respectivilor, la noroc, cine vine, vine, cine nu, aia e…
În treacăt fie spus, venind vorba de invitații, Muraru&comp. nu au învățat încă o chestiune elementară, anume că formula ”și soțul/soția” nu se mai folosește de multă vreme în lumea progresistă, fiind preferată sintagma ”plus one”, care lasă partenerul la alegerea liberă a invitatului.
Sursa noastră spune că cei care au acceptat invitațiile au făcut-o mai mult de curiozitate, ultimul președinte român care a trecut prin San Francisco fiind Emil Constantinescu, în 1998, adică acum aproape un sfert de secol.
Discursul prezidențial a fost considerat o mare dezamăgire, Iohannis alegînd să le vorbească româno-americanilor despre cerealele ucrainene care tranzitează România, despre crizele care vin peste țară în valuri, dar ea se încăpățînează să aibă creștere economică, ori despre minireactoarele nucleare care urmează să fie montate la noi și alte lucruri ”foarte, foarte pozitive”.
Nimic despre cei în fața cărora se afla, nicio chestiune care să fi putut prezenta un minim interes pentru ei. Nu a pronunțat vreun nume al vreunei personalități aflate în sală ori al vreunui româno-american faimos, în semn de omagiu. (Își mai amintește cineva cum președintele Bill Clinton, în discursul rostit la București, o omagia pe atleta româncă Anuța Cătună, cîștigătoare a unui maraton american? Dar Clinton avea consilieri americani, nu români…)
La final, președintele a făcut cîteva poze cu puținii doritori, fără a angaja vreo discuție cu cineva din sală, apoi a plecat grăbit.
- Advertisement -
