de Adrian Câciu, economost, preluare facebook
Resetarea statului începe cu falimentul său?
Nu exista nici o scuză economică în nici o teorie economică și în nici un fel de practică economică să te împrumuți la nesfârșit în timp ce renunti la veniturile fiscale.
Daca era o companie, aceasta era deja în faliment.
Așa, cineva a venit ca un fel de geambaș la stat și pe de o parte renunta la a încasa arieratele pe care statul le are de încasat, pe de altă parte nu încaseaza veniturile curente, nu diminueaza evaziunea fiscala(peste 6 mld euro pe primele 4 luni jumatate), nu colecteaza TVA, mareste gap-ul de TVA platind TVA fara control (stiind ca cea mai mare evaziune o avem la TVA), iar pe de alta parte asigura cheltuielile statului pe datorie, fără să facă nici restructurarea lor si nici realocarea sumelor supradimensionate disponibile prinse in buget.
În sase luni jumatate, cineva care ocupă temporar un portofoliu de finanțe a facut împrumuturi de 74,4 miliarde lei(cu tot cu împrumutul de azi).
Echivalentul unui necesar de finantare pe un an întreg din cei anteriori.
Fiecare leu imprumutat este purtător de dobândă.
Dobândă care adauga la cost.
Circa 3,34 miliarde/an este doar dobânda aferentă acestor împrumuturi.
Dobândă și capital pe care le vor plati copiii nostri.
Pentru ca cineva s-a imprumutat in numele lor fara sa tina seama de nici o regula de prudență economico-financiară.
E ca la poker. E all-in.
Și măcar dacă ar fi făcut-o cu folos.
Toate aceste împrumuturi nu au ca finalitate decat externalizare de bani de la stat la privat, fără să rămână nimic în urmă: o autostrada, un spital etc.
Macar daca banii ar fi ajuns la cetateni sa poata avea o viata decenta.
Asa, pensii nu, pensie minima nu, alocatii nu, stimulente pentru angajatii din privat, nu, salariul minim de tot râsul…..
Pe ce se risipesc banii?
Cât din banii imprumutati pleacă în străinătate prin intermediul suveicilor economice?
Si de ce imprumutam ca să risipim?
74,4 miliarde lei.
Pensia românilor pe un an!
Împrumutată în sase luni jumătate.
E grav!
Nu e grav!
E strigator la cer, e calea sigura spre faliment.
Inclusiv Consiliul Fiscal spune chestiunea asta.
7% din PIB. Pe datorie!
Asta nu e economie.
Este un dezechilibru macroeconomic istoric negativ.
Este un record de coșmar!
O greseala fundamentala care pune in genunchi bugetul de stat si generatiile viitoare.
Stiti secretul? Daca statul nu va putea returna imprumuturile, creditorii ii vor executa resursele: gaz, petrol, minereuri, pamant.
Cum poti sa risti bogatia tarii in asa hal?
