de Silvia Uscov, avocat
Cum poate scăpa un magistrat de răspunderea disciplinară?
Când un cetățean formulează o sesizare la Inspecția Judiciară prin care reclamă săvârșirea unei abateri disciplinare de către un magistrat se parcurg următorii pași, pe scurt:
1. Întâi are loc etapa verificărilor prealabile pentru a se vedea dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.
Dacă IJ apreciază că nu există, atunci se clasează sesizarea. Se formulează plângere la inspectorul șef, care o respinge, și apoi ajungi la instanța de contencios administrativ.
Singurele soluții pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ sunt:
a) respingere
b) admitere DOAR pentru completarea verificărilor (art. 45 ind. 1 alin. 4 lit. b) Legea 317/2004)
În schimb, dacă toate verificările au fost făcute, instanța de contencios administrativ nu poate dispune admiterea contestației și începerea cercetării disciplinare, chiar și când vede că ar exista indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, pentru că nu există o prevedere expresă în acest sens.
2. A doua etapă este cea a cercetării disciplinare în care s-a determinat deja că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, dar trebuie să se determine vinovăția/nevinovăția magistratului.
Urmezi aceiași pași și ajungi la instanța de contencios administrativ, care, la fel, nu poate dispune admiterea contestației și exercitarea acțiunii disciplinare de către IJ, ci numai admiterea contestației pentru completarea cercetării disciplinare (art. 47 alin. 6 lit. b Legea 317/2004). Dacă, însă, cercetarea disciplinară este completă, nu are ce soluție să pronunțe decât de respingere.
În ambele cazuri, Inspecția Judiciară este suverană pe fondul chestiunii, respectiv dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare sau magistratul este vinovat/nevinovat, neexistând nicio posibilitate ca o instanță independentă, imparțială și constituită în prealabil prin lege să analizeze aceste aspecte în cazul în care IJ dispune clasarea sau respingerea sesizării.
Prin comparație cu procedura penală, este ca și cum, dacă procurorul decide să claseze o plângere, atunci nicio instanță nu va mai putea să spună altfel. Cu toate acestea, art. 340-341 C proc. pen. permit judecătorului de cameră preliminară să trimită cauza la procuror pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (similar cu începerea procedurii disciplinare) sau poate dispune începerea judecăţii când fusese pusă în mişcare acţiunea penală (similar cu exercitarea acțiunii disciplinare și trimiterea la secția corespunzătoare din CSM care va acționa ca instanță disciplinară).
De aceea nici nu prea vedem magistrați sancționați disciplinar. Mai ales că, până reușești să obții o hotărâre judecătorească definitivă de la instanța de contencios administrativ, se împlinește și termenul de prescripție de 2 ani pentru exercitarea acțiunii disciplinare, iar procedurile judiciare nu suspendă termenul de prescripție.
Soluțiile de mai sus sunt preluate și în proiectul înaintat de MJ Predoiu către Parlament și aflate în dezbaterea comisiei speciale parlamentare pe legile justiției. De menționat și că nu au fost preluate observațiile CSM referitoare la aceste aspecte în proiectul aflat pe rolul Parlamentului.
Nu credeți că e timpul ca lucrurile să se schimbe?
