Senatorul PNL de Timiș Alina Gorghiu enervează diaspora cu un proiect de lege care prevede repatrierea pe banii statului român a angajaților și rudelor reprezentanțelor diplomatice românești din străinatate morți în străinătate.
Eugen Terteleac, Președinte ARI, Associazione dei Romeni in Italia, afirmă conform Gazetei Românești din Italia:
Apreciem inițiativa respectivă în fața căreia ne înclinăm cu toată deferența. În același timp, ținând cont de faptul că dna Iulia Scântei este și membră a grupului de prietenie cu Irak, Egipt și Polonia, iar dna Alina Gorghiu – a grupului de prietenie cu Cuba, Bolivia și Finlanda, opinăm că poate ar fi timpul ca distinsele senatoare să fie membre și ale grupului de prietenie cu românii – mai ales că dna Gorghiu face parte și din Comisia permanentă pentru comunitățile de români din afara țării. Or, această ultimă calitate incumbă anumite obligații care s-ar cere onorate față de multiplele probleme cu care se confruntă românii din străinătate.
Una dintre problemele permanente ale comunităților de compatrioți ai dnei Gorghiu este tocmai aceea legată de topica alineatului nou-introdus în Legea 269/2003 evocat mai sus – și anume necesitatea repatrierii trupurilor neînsuflețite ale românilor decedați departe de țară, care zac cu sutele prin frigiderele mortuare ale spitalelor – atât din peninsulă, cât și din întreaga Europă.
În momentul de față statul român nu are nicio reacție legiferată, normată, organizată față de această tematică nefericită, care survine, din când în când, în viața comunităților de români din străinătate.
Desigur, morții nu votează, dar asta nu înseamnă că țara trebuie să-i uite prin frigidere. Este o chestiune de minimă și ultimă obligație a statului față de cetățenii săi – pe care însă niciun guvern nu s-a străduit să o îndeplinească.
Majoritatea românilor pleacă din țară nu de plăcere, ci de nevoie, împinși de stadiul precar al nivelului de trai din zonele din care provin. Lasă în urmă familii nevoiașe, care de-abia își duc traiul de azi pe mâine.
Sunt aceleași familii care, la alegeri – primind telefon de la aparținătorii din străinătate – au votat și votează nu de puține ori cu câștigătorii, ba chiar determinându-le victoria.
De votat sunt buni, dar de unde să scoată miile de euro de care e nevoie pentru a-și aduce morții acasă?
Ar fi un gest de minimă considerație, de minim respect și de minimă morală patriotică – dar nu numai la adresa defunctului și a familiei sale, ci și la o altă adresă, la fel de importantă, aceea de a fi român, adică de auto-respect al nației – ca, la rândul lor, câștigătorii alegerilor să se aplece (că e pandemie sau nu) asupra problemelor punctuale cu care se confruntă oamenii – cum spuneam, nevoiași, dacă acest cuvânt mai are vreo rezonanță în ziua de azi – din diasporă.
Chiar dacă nu fac parte din Corpul diplomatic – asta nu-i face mai puțin români (și când trăiesc, și când mor) decât onor reprezentanții MAE.
Mesaj către morţii din Parlamentul României
Cu mortul la Parlament, pentru drepturile românilor din diaspora
