- Reclama -
de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Tragica moarte a ursului supranumit Arthur scoate din nou la lumină încrengăturile corupției de la noi, care au permis ca România să devină terenul de răsfăț al potentaților străini ori autohtoni. Dar, în egală măsură, ea ar putea avea – de fapt am paria pe asta – consecințe nefaste directe asupra oamenilor de rînd, victime tot mai des ale atacurilor fiarelor sălbatice. Și faptul că incidentul de la Ojdula vine într-un moment suspect de potrivit ridică întrebarea dacă nu cumva împușcarea lui Arthur a fost premeditată, în cadrul unei operațiuni cu bătaie lungă.
Să reamintim cîteva elemente importante.
Asupra României se fac de foarte mulți ani presiuni să stopeze vînarea anumitor sălbăticiuni, cu urșii la loc de cinste, urmați de rîși ori lupi. În 2004, cea mai puternică organizație ecologistă din lume, World Wildlife Fund, cerea guvernului Năstase să adopte un moratoriu de interzicere a vînării urșilor, pe motiv de amenințare cu dispariția. Îi țineau isonul organizației nume precum comisarul european Gunther Verheugen, Brigitte Bardot, Jacques Chirac ori premierul Jean Pierre Raffarin, brusc îngrijorați de soarta animalelor de la noi.
Degeaba încerca guvernul român să explice că e un fake news și urșii nu sunt deloc în pragul dispariției la noi.
Nu contrazici Europa!
La mijloc exista o explicație simplă: Europa ieșea foarte prost în statisticile privind speciile de animale. Potrivit celui mai cuprinzător studiu privind starea naturii la nivel european – „State of nature in the EU”, din mai 2015, cu referire la perioada 2007-2012, releva că se stă tot mai dramatic la toate capitolele: plante, pești, mamifere, păsări.
De ce se stătea prost? La fel de simplu: pentru că marile state occidentale lichidaseră urșii, lupii, mistreții, zimbrii ori rîșii pentru a-și proteja agricultura, dar, mai ales, turismul. Pentru că turismul în pădurile cu prădători e la fel de tentant ca scăldatul în apele unde vin să se împerecheze rechinii.
Soluția s-a găsit în obligarea statelor mărginașe, gen România, Ungaria, Bulgaria, să prezerve un număr cât mai mare de exemplare pentru ca media europeană să iasă bine, per ansamblu. Nici Franța, nici Germania, Italia, Spania ori Elveția nu acceptă importul de sălbăticiuni pentru a-și repopula pădurile, ca să nu își dea peste cap industria turismului. Dar toate sunt grijulii cu soarta animalelor din România.
În 2016, Directiva Habitate și presiunile cancelariilor europene, adesea deghizate în operațiuni ale unor ONG-uri gras stipendiate pe ușa din dos, au dus la interzicerea vînării urșilor la noi.
În esență, e foarte bine ca animalele să nu fie împușcate, la urma-urmei, vînătoarea de plăcere e un obicei rămas din vremuri medievale care nu își mai are rostul într-o societate civilizată.
Problema e că înmulțirea necontrolată a unor prădători fără inamici naturali poate ajunge să pericliteze dramatic societatea umană.
E ceea ce se întîmplă în România de ani buni, în special în zonele transilvane, Covasna, Harghita, Mureș, Brașov, Alba șamd. Dar urșii încep să coboare tot mai mult dinspre munte spre cîmpie, împinși de foame și de reducerea habitatului prin despăduriri. Dîmbovița, Prahova, Argeș, ori chiar Timiș și Arad, de unde dispăruseră de decenii. În stațiuni celebre, precum Sovata, după orele 18 oamenii nu mai ies din case. Nu mai e mult pînă cînd urșii vor ocupa terenul deja al mistreților din spatele Băneasa Shopping Center.
Sunt tot mai multe zone la noi în care a devenit riscantă nu plimbarea prin pădure, ci chiar prin comună ori oraș. Oamenii sunt sfîșîiați, vitele și caii la fel, copiii nu mai îndrăznesc să meargă la școli decît pe drumuri foarte ocolite. Tot mai mari regiuni devin nesigure.
Pentru că cel mai grav afectate zone sunt în județele sus pomenite, a revenit parlamentarilor UDMR sarcina de a cere răspicat și repetat măsuri din partea guvernelor României, în esență asta însemnînd reducerea efectivelor de urși, care, fără dușmani naturali, se înmulțesc vertiginos.
Există nenumărate interpelări parlamentare pe această temă în ultimii ani ale udemeriștilor, ori ale popularilor.
Acum, le-a ajuns cuțitul la os, însă.
Recent, reprezentanții Consiliilor Județelor Harghita, Mureș, Covasna și Brașov au trimis Parlamentului European o plîngere a disperării, analizată pe 24 februarie în Comisia pentru petiții.
Europarlamentarul UDMR, Vincze Loránt, declara presei, ulterior, că responsabilitatea principală pentru această problemă revine Ministerului Mediului și Guvernului, care trebuie să fie presat pentru a găsi o soluție.
„Trebuie să arătăm foarte clar PE și CE că această situație are nevoie de o rezoluție urgentă(…) De câteva săptămâni am vorbit cu Ministrul Mediului, dl. Tánczos Barna, iar el a promis că ministerul va adopta cât de curând un plan de management al marilor carnivori, care odată implementat va rezolva această problematică. Este clar că România are pârghiile legale pentru a face o strategie adevărată pentru a proteja oamenii și bunurile” mai spunea Vincze Loránt.
Semnatarii petițiilor mai solicitau ca forurile europene să pună presiune pe autoritățile naționale pentru a pune în aplicare măsuri concrete de prevenire a atacurilor și proceduri rapide și transparente pentru decontarea pagubelor, se mai arată în comunicat.
Președintele UDMR al Consiliului Județean Harghita, Csaba Borboly, prezenta date terifiante:
”Populația de urși numără 2100 de animale în județul nostru și avem 7000 de urși în România. În Harghita, în ultimii cinci ani, am avut 1120 de atacuri asupra animalelor domestice, 54 de persoane internate, șapte decese. Ministerul Mediului se ocupă doar de daune după ce s-a produs faptul. La Comisii s-a subliniat că nu există o reală compensare a daunelor, lipsesc măsuri concrete, iată de ce avem nevoie de măsuri bune de prevenire. Rog P.E. să ceară Guvernului să se implice pentru protecția oamenilor, a animalelor și a bunurilor” solicita el.
Între 2000-2015, 11 români au fost uciși de urși, o medie de 1,3 pe an, dar numai anul 2019 consemna 6 victime, o creștere spectaculoasă.
După destul de multă vreme, UDMR, formațiunea cel mai presată de propriul electorat cu problema dramatică, dacă nu chiar tragică, a invaziei urșilor, a ajuns să dețină, de cîteva luni, ministerul Mediului, prin Tanczos Barna.
Se spune că Tanczos a fost desemnat de UDMR ministru tocmai pentru că e un adversar, de ani de zile, al protejării exagerate a urșilor. ”Nu putem transforma România în grădina zoologică a Europei. Populaţia de urs creşte, a depăşit deja 10.000 de exemplare în România, iar ţara noastră şi-a asumat, printr-un angajament faţă de UE, că va păstra un efectiv de aproximativ 6.000 de urşi”, declara el într-o conferinţă de presă susţinută la Miercurea Ciuc în 2015.
Șansele ca UDMR să forțeze adoptarea unor măsuri de relaxare a interdicțiilor vînării urșilor, acel plan de management al marilor carnivori, sunt mai mari ca oricînd. Coaliția se află într-un echilibru politic fragil, iar UDMR nu ar putea fi refuzată.
Dar nici PNL, USRPLUS, Iohannis, Cîțu & comp nu își permit să supere marile cancelarii europene.
Exact cînd petiția județelor ardelene e pusă pe ordinea de zi a Comisiei parlamentului european, Florin Cîțu face o mișcare neașteptată și cam ne-explicată, aducîndu-l consilier personal pe Gabriel Păun, șeful ONG-ului Agent Green.
O lună mai tîrziu, are loc bizara partidă de vînătoare a prințului de Liechtenstein, dată în vileag zilele trecute.
Ulterior, același Gabriel Păun e artizanul bombei Arthur, furnizînd presei documentele doveditoare.
Întrebări legitime: dacă Păun și-a informat cu prioritate demnitarul consiliat, pe premierul Cîțu, de ce acesta nu a ieșit personal la rampă cu respectivul caz, suficient de important cît să inflameze mapamondul?
Dacă Păun nu l-a informat de o chestiune atît de serioasă pe premier, de ce mai adastă în funcție?
Nu știm cu precizie, deocamdată, dacă uciderea ursului Arthur e parte a unei operațiuni declanșate la intern, la comandă și cu sprijin extern. Deși elemente care să susțină teoria ar fi cu duiumul.
Știm însă că, deja, UDMR și românii din Ardeal sunt marii perdanți. Ministrul Mediului nu doar că nu mai poate avansa fără daune de imagine majore pe drumul spre reducerea efectivelor de urși, dar chiar a început să facă pași înapoi, vezi cazul interdicției anunțate de a mai permite vînători străini la urșii noștri.
O decizie care lovește și în afacerile cinegetice ale unor maghiari din Ardeal, unii dintre ei apropiați de partidul lui Kelemen Hunor.
Cum am scris deja, moartea ursului Arthur e tristă și nemeritată, iar vinovații e greu de crezut că vor da socoteală vreodată.
La adăpostul acestui eveniment care a întristat și revoltat milioane de români, e în derulare, însă, un proces prin care alte sute de mii de români vor avea de tras la greu în anii care vin, pentru că agresiunile urșilor, înmulțiți sub oblăduirea cancelariilor europene, vor crește exponențial.
Iar cînd auzi ”soluțiile” propuse de bravii ecologiști mioritici – garduri electrice, cîini de pază, senzori etc – nu știi dacă să rîzi ori să te enervezi. După același raționament, eliminăm Poliția și ne punem uși mai masive la apartamente.
Uciderea lui Arthur vine mănușă tuturor adepților externi ai menținerii moratoriului la urs.
O miză europeană suficient de mare ca să fi justificat chiar o înscenare de anvergură, în care nu e exclus ca prințul de Liechtenstein să fi fost exploatat ”în orb”.
Greu să nu evocăm, în final, o întîmplare mai veche, cînd în parlament s-a dezbătut, în 2019, o propunere de modificare a legii vînătorii tocmai pe problema urșilor.
Atunci, deputatul Varujan Pambuccian și-a amintit, cu obidă: ”Când am cerut un moratoriu pentru tăierea pădurilor, pe 10 ani, absolut toţi aţi fost împotrivă, cu excepţia câtorva colegi din grupul meu. Acum vorbim despre lucrul acesta (moratoriul interzicerii vînării urșilor n.n.), cu toţii. E bine!”.
Moratoriu pentru păduri, o idee eficientă și de bun simț. Dar nu tocmai pe gustul UE.
- Advertisement -
