Nicușor și Maica Rusie

Vulnerabilitatea strategică a președintelui Nicușor Dan: suporterul fidel Matei Păun și legăturile sale cu imperiul lui Vitalie Buzdugan, un om de afaceri român aflat la o strîngere de mînă de familia dictatorului belarus Lukașenko și de cercurile cele mai controversate din Rusia, se arată într-o amplă anchetă realizată de Buro Media și de OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project).

Cînd Nicușor Dan a sărbătorit victoria în alegerile prezidențiale din 2025, alături de el, la recepția inaugurală, se afla un om discret, dar extrem de influent: Matei Păun. Investitorul român, fondatorul Balkan Advisory Company (BAC), nu era doar un invitat de onoare. El este unul dintre cei mai vechi și mai generoși susținători ai lui Nicușor Dan și ai formațiunii sale politice, încă din 2012. Păun a finanțat campanii, a plasat publicitate electorală la prețuri sub cele de piață și a fost văzut alături de președinte în numeroase apariții publice.

Dar dincolo de generozitatea afișată, Matei Păun are o legătură strînsă – de afaceri și de încredere – cu un alt român care a construit un imperiu economic impresionant în Belarus: Vitalie Buzdugan. Un om de afaceri care locuiește în cartierele de lux ale elitei lui Aleksandr Lukașenko, care face afaceri cu inși sancționați de UE și SUA, cu prieteni personali ai fiului președintelui belarus și cu oligarhi ruși legați direct de Kremlin, de producția de drone de atac și de contracte medicale sensibile în contextul războiului din Ucraina.

Aceste conexiuni, dezvăluite de o amplă investigație realizată de Buro Media, grup de ziariști din Belarus care lucrează din Lituania, cu sprijinul grupului de hackeri CyberPartisans, al OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project) și al Public Record, reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru președintele Nicușor Dan. Un lider care s-a poziționat ca un pro-european ferm, anti-corupție și pro-occidental riscă acum să fie asociat, prin cel mai important susținător al său, cu un regim autoritar sancționat, cu propaganda „lumii rusești” și cu afaceri care ating interese strategice ale Moscovei.

Matei Păun – „portofelul” discret al lui Nicușor Dan

Matei Păun nu este un simplu donator. Din 2012, el a sponsorizat constant partidul lui Nicușor Dan. În campania prezidențială din 2025, Păun a asigurat publicitatea exterioară a candidatului la prețuri preferențiale, un gest notat de presa românească. Prezența sa la recepția inaugurală și fotografiile comune cu președintele confirmă o relație strînsă.

Păun a condus BAC România din 2004, o firmă de consultanță în investiții cu rădăcini în Irlanda (înființată în 1998). Cînd a decis să intre pe piața belarusă, între 2008 și 2010, a ales un partener local cu experiență: Vitalie Buzdugan. Împreună cu Aliaksandr Mironau (fost ofițer al serviciului de securitate al lui Lukașenko), cei doi au fondat River Invest în 2008 – filiala belarusă a BAC.

În interviuri acordate presei românești, economiști precum Andrei Caramitru au relatat că Păun promitea „acces la finanțări și proiecte majore” în Belarus datorită unei „relații aproape exclusive” cu Aleksandr Lukașenko. River Invest a negociat direct cu statul belarus: un acord pentru tehnologii de prelucrare a deșeurilor menajere (2009), un proiect de 23 de milioane de euro pentru monitorizarea industriei jocurilor de noroc (2010) și discuții pentru o fabrică de reciclare a anvelopelor (2011).

După 2020, cînd UE a impus sancțiuni severe regimului Lukașenko pentru fraudă electorală și represiune, BAC a șters orice urmă a filialei din Belarus de pe site-ul oficial. Versiunile arhivate din 2019 arată însă clar secțiunea dedicată Minsk-ului. Matei Păun a negat public orice legătură cu Belarus, susținînd că a permis doar folosirea numelui său pentru „marketing” și că nu a semnat contracte cu statul belarus și nu a primit „niciun ban”. Dar partenerul său Vitalie Buzdugan a mers pe un drum complet diferit: și-a consolidat imperiul în Belarus, și-a exprimat deschis simpatia pentru Lukașenko și a promovat narațiuni pro-ruse.

Vitalie Buzdugan – de la București la „Țarskoye Selo” belarus

Născut în 1973 în România, Vitalie Buzdugan a intrat în afaceri încă din anii 2000. Primele legături cu Belarus apar prin MAZ Truck & Bus (deschisă în București în 2005), o firmă care importa echipamente de la uzina belarusă MAZ, și prin colaborări cu Dunărea, o companie care livra autobuze ieftine (fără aer condiționat) în Constanța, stîrnind scandaluri în presa românească.

Succesul real a venit însă odată cu mutarea în Belarus. Buzdugan locuiește astăzi în strada Tsikhaya din Minsk – un cartier de elită nou, lîngă Drazdy și Vesninka, zonele rezidențiale ale lui Lukașenko și ale nomenclaturii. CyberPartisans au identificat trei apartamente ale sale pe Tsikhaya (două de 121 mp și unul de 80 mp), evaluate la circa 800.000 de dolari, plus un altul pe Prytytskaha (53 mp, circa 90.000 de dolari). Este o prezență discretă, dar clară, în „satul de elită” al regimului.

Buzdugan controlează cel puțin 15 companii în Belarus, active în medicină, construcții, tehnologie, turism, agricultură și cultură. Multe sunt legate direct de Alexander Zaitsev – un om de afaceri sancționat de UE (2021) și SUA (2022) pentru rolul de sponsor al lui Lukașenko – și de Igor Rachkovsky, fost șef al Comitetului pentru Frontieră de Stat și prieten personal de lungă durată al lui Viktor Lukașenko, fiul cel mare al președintelui.

Rețeaua GONGO și propaganda pro-Kremlin

Legătura cu Păun și Buzdugan nu se oprește la afaceri. În 2009 a fost înființat Fondul Internațional pentru Cooperare și Parteneriat Marea Neagră-Marea Caspică (BSCSIF), o organizație de tip GONGO (ONG creată de guvern). Viktor Khmarin, vicepreședinte al fondului și prieten din studenție cu Vladimir Putin (martor la nunta sa și căsătorit cu o rudă a acestuia), l-a adus pe Buzdugan în 2012 ca reprezentant al Belarusului. Alături de el a venit Alexander Zaitsev.

BSCSIF (redenumit ulterior IFSPD – Fondul Internațional pentru Pace și Dezvoltare Durabilă) a organizat întîlniri la cel mai înalt nivel în Minsk în 2014, inclusiv cu Aleksandr Lukașenko. Președintele belarus și-a exprimat public „satisfacția” față de activitatea reprezentanților belaruși – Buzdugan și Zaitsev. IFSPD are statut consultativ special la ONU, ceea ce îi permite acces la agenții internaționale, deși unul dintre obiectivele declarate este monitorizarea „democratizării și drepturilor omului” – ironic, dată fiind legătura cu un regim autoritar.

În 2017 a apărut și Comitetul 2017, altă GONGO creată în cadrul IFSPD, cu Khmarin, Buzdugan, Zaitsev și Ilham Rahimov (multimilionar azer, coleg de clasă cu Putin). Publicația ucraineană Argument a descris-o ca pe o organizație care promovează agenda Kremlinului sub pretextul „păcii și valorilor tradiționale”, concentrîndu-se pe problema Donbasului.

Buzdugan și Zaitsev au colaborat nu doar în propagandă, ci și în afaceri concrete.

Imperiul de afaceri: 15 companii, parteneri ruși și belaruși de top

Balkan Adviser (fosta River Invest) este vehiculul principal al imperiului lui Buzdugan. Printre companiile-cheie:

– European Green Assets și European Green Engineering – au negociat cu guvernul rus din Udmurtia un complex de procesare a deșeurilor, susținut de Ministerul Resurselor Naturale din Belarus. După plecarea lui Zaitsev, Buzdugan le-a folosit ca „companii de paie”.

– Irridio Group (inclusiv Irridio Tech, EuroPharmIntegration, Irridio Motors) – EuroPharmIntegration este distribuitor exclusiv Pfizer în Belarus, furnizor pentru 1846 farmacii de stat și 2397 private. În 2023 a semnat contract cu Rosatom pentru unități medicale și a creat R-Pharm Integration cu R-Pharm (cel mai mare furnizor de medicamente al statului rus, al cărui fondator i-a împrumutat avionul fiicei lui Putin, Katerina Tikhonova).

– Plasma Union (45% Buzdugan, 45% Pharmimex Rusia) – investiție de 10 milioane de dolari anunțată în 2023 pentru producție de medicamente din plasmă sanguină. Parteneri ruși: familia Apazov (contracte de stat masive cu Fundația Cercul Bunătății a lui Putin) și Aleksey Ordjonikidze, descendent al unui colaborator al lui Stalin, co-fondator al Rustekhdron – producător de drone de atac Inferno folosite în războiul din Ucraina.

– Irridio Motors – exportă MAZ și MTZ, a beneficiat de credite de la Belarusbank și garanții de stat. A transferat riscurile către statul belarus în cazul unui contract eșuat cu Azerbaidjan.

– Irridio Energy (2025) – parteneriat cu rusul Serghei Dubov (holding Optimum, contracte cu Gazprom Neft, Tatneft, Lukoil; furnizor în teritoriile ocupate Donețk, Luhansk, Zaporijia și Crimeea). Dubov este asociat cu Vladislav Stankevich, fiul unui deputat din Duma de Stat, sancționat de UE, SUA și UK.

În 2020 a intrat în rețea și Igor Rachkovsky. Fost șef al trupelor de frontieră (2007-2012), demis după scandalul „ursuleților de pluș” suedezi, dar protejat de Viktor Lukașenko, Rachkovsky a devenit partener în R-7Group (probabil „R” de la Rachkovsky, „7” de la cei 7 membri ai familiei). Compania a absorbit active și a beneficiat de facilități fiscale în Parcul Industrial Great Stone (zonă economică specială belarus-chineză cu impozite zero). Ginerele lui Rachkovsky, Dzianis Silchanka, a ocupat poziții cheie în administrația parcului.

Rachkovsky și Buzdugan comunicau frecvent (interceptări ByPol din 2020 arată că se întîlneau constant și au discutat proiecte nucleare în Ungaria, inclusiv trimiterea de muncitori belaruși la Paks II – cel mai mare proiect Rosatom din Europa).

De ce aceste legături sunt o vulnerabilitate pentru Nicușor Dan

Vitalie Buzdugan deține patru companii active în România (ultima înregistrată în 2023) și un pașaport românesc. El este „la o strîngere de mînă distanță de președinte”, după cum notează investigația. Negînd orice legătură cu Zaitsev sau afaceri comune, Buzdugan a refuzat să răspundă la alte întrebări.

Ca o concluzie, pentru un președinte ales cu un program pro-european, pro-NATO și pro-Ucraina, aceste conexiuni sunt extrem de problematice:

1. Expunere la sancțiuni internaționale – Partenerii lui Buzdugan (Zaitsev, Rachkovsky prin asociere, Apazov, Ordjonikidze, Dubov, Stankevich) sunt fie sancționați, fie implicați direct în susținerea regimului Lukașenko sau a războiului Rusiei împotriva Ucrainei (drone, medicamente pentru răniți, contracte în teritorii ocupate).

2. Propagandă pro-rusă – Prin GONGO-urile BSCSIF/IFSPD/Comitetul 2017, Buzdugan promovează narațiuni ale Kremlinului sub acoperire „umanitară” și „culturală”.

3. Acces la decizii de stat belaruse – Contracte guvernamentale, facilități fiscale, întîlniri cu miniștri și cu Lukașenko însuși demonstrează că succesul lui Buzdugan se bazează pe proximitatea de putere, nu pe concurență liberă.

4. Relația cu Matei Păun – Principalul sponsor al lui Nicușor Dan a adus în Belarus un partener care a rămas și a prosperat exact în momentul în care cooperarea cu Lukașenko a devenit toxică pentru orice investitor european.

Ministerul Afacerilor Externe al României a primit concluziile anchetei, dar răspunsul întîrzie. Între timp, președintele Nicușor Dan se află într-o poziție delicată: orice investigație ulterioară asupra lui Păun și Buzdugan poate arunca o umbră asupra integrității sale și a orientării pro-occidentale a României.

Pentru România, chestiunea esențială este că are un președinte al cărui sponsor major este legat de un imperiu de afaceri care atinge direct interesele unui regim sancționat și ale unui stat agresor. Legăturile lui Matei Păun cu Vitalie Buzdugan nu sunt doar o afacere privată. Ele reprezintă o vulnerabilitate strategică pentru președintele Nicușor Dan și pentru credibilitatea României pe scena internațională.(preluare Inpolitics)