Cu aproape 40 de staţiuni atestate şi unele dintre cele mai diverse resurse naturale din regiune – de la ape termale şi nămoluri sapropelice la mofete şi saline – turismul balnear românesc are toate premisele să joace în prima ligă regională. În realitate însă, sectorul rămâne puternic dependent de piaţa internă şi vulnerabil la orice recul al acesteia, scrie Business Magazin.
Cei 47.683 de turişti străini atraşi în 2025 conturează o piaţă externă încă marginală, incapabilă să compenseze scăderile din consumul local, în timp ce directiva europeană care ar putea facilita accesul pacienţilor străini cu decontare din ţările de origine, rămâne în mare parte nevalorificată.
Capacitatea de cazare la nivel naţional a crescut în 2025 cu 2,1% faţă de anul anterior, până la 99,7 milioane de locuri, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. În acest peisaj, staţiunile balneare reprezintă al treilea cel mai mare pol turistic al ţării, cu peste 10,5 milioane de locuri, după zona montană (21,8 milioane) şi litoral (11,5 milioane). Dimensiunea infrastructurii confirmă, cel puţin pe hârtie, rolul strategic al acestui segment.
Pe partea de cerere, imaginea este însă mai nuanţată. În 2025, numărul total al sosirilor în turism a scăzut cu 2,4%, până la 13,9 milioane.
Din totalul de 7.045 de structuri de cazare active în decembrie 2025 la nivel naţional, 472 se aflau în staţiunile balneare, adică 6,7% din totalul structurilor, pentru o capacitate de 10,5 milioane locuri. Oferta balneară rămâne dominată de hoteluri: din cele 472 de unităţi active la finalul lui 2025, 104 sunt hoteluri, urmate de pensiuni turistice (115), vile turistice (55), pensiuni agroturistice (49) şi apartamente sau camere de închiriat (104).
Structura, mai „hotelieră” decât în alte zone, reflectă specificul turismului de tratament: sejururi mai lungi şi servicii integrate. Din perspectiva regională, capacitatea balneară se concentrează în câteva nuclee bine conturate: judeţul Bihor se află în prim-plan, cu una dintre cele mai mari capacităţi din ţară – peste 4,43 milioane de locuri la nivel judeţean, susţinute în principal de Băile Felix şi Băile 1 Mai. În zona centrală, judeţele Covasna (1,52 milioane), Harghita (2,44 milioane) şi Mureş (3,02 milioane) formează un al doilea pol important. La acestea se adaugă sud-vestul Olteniei, unde judeţul Vâlcea, cu staţiuni precum Băile Olăneşti şi Călimăneşti-Căciulata, cumulează peste 4,2 milioane de locuri-zile totale la nivel judeţean, din care o parte semnificativă revine segmentului balnear.
Peste 160 de localităţi din România dispun de factori naturali terapeutici, însă doar 38 dintre acestea au fost atestate oficial – 33 balneoclimatice şi cinci balneare – distribuite în şase regiuni de dezvoltare. În teorie, această acoperire ar putea funcţiona ca un instrument de reducere a disparităţilor regionale, prin atragerea de investiţii, crearea de locuri de muncă şi stimularea economiilor locale. În practică însă, potenţialul este limitat de diferenţele de infrastructură, de nivelul inegal al investiţiilor şi de calitatea neuniformă a serviciilor. În absenţa unei modernizări consistente şi a unei strategii coerente de integrare în circuitele turistice şi medicale internaţionale, multe dintre aceste staţiuni rămân subutilizate, în ciuda unor resurse naturale competitive.
