”Sibiul se află la puțin mai mult de o oră de zbor de Viena. Metropola românească cu cei 150.000 de locuitori este încă un centru al sașilor transilvăneni și a fost una dintre Capitalele Culturale Europene în 2007 și a găzduit în 2019 douăzeci și șapte de șefi de stat și de guvern ai Uniunii Europene.Așa cum scria scriitorul englez George Orwell în fabula sa distopică ”Ferma animalelor”: „Toți sunt la fel, doar unii sunt mai egali”.La doar 30 de kilometri dincolo de granița orașului Sibiu, cu centrul său scump și minuțios renovat și zonele de afaceri vibrante, unde s-au stabilit și mari companii germane și austriece, se găsesc mahalale și locuințele strâmbe ale romilor.Am fost invitat aici de o organizație creștină de asistență socială pentru a-mi face o impresie despre ce înseamnă analfabetismul, alcoolismul, violența fizică și sexuală, foamea și șomajul nu numai în cifrele statisticilor sobre, ci care sunt consecințele directe ale acestor nedreptății sociale”, scrie jurnalistul Martin Kolozs în ”Die Tagepost”, un săptămânal catolic care apare în Würzburg, Germania, conform Turnul Sfatului.
Publicația care apare din 1948 face o comparație între centrul orașului și evenimentele culturale și politice pe care le-a găzduit, cu sărăcia din jurul său.
”Sibiul se află la puțin mai mult de o oră de zbor de Viena. Metropola românească cu cei 150.000 de locuitori este încă un centru al sașilor transilvăneni și a fost una dintre Capitalele Culturale Europene în 2007 și a găzduit în 2019 douăzeci și șapte de șefi de stat și de guvern ai Uniunii Europene.
Așa cum scria scriitorul englez George Orwell în fabula sa distopică ”Ferma animalelor”: „Toți sunt la fel, doar unii sunt mai egali”.
La doar 30 de kilometri dincolo de granița orașului Sibiu, cu centrul său scump și minuțios renovat și zonele de afaceri vibrante, unde s-au stabilit și mari companii germane și austriece, se găsesc mahalale și locuințele strâmbe ale romilor.
Am fost invitat aici de o organizație creștină de asistență socială pentru a-mi face o impresie despre ce înseamnă analfabetismul, alcoolismul, violența fizică și sexuală, foamea și șomajul nu numai în cifrele statisticilor sobre, ci care sunt consecințele directe ale acestor nedreptății sociale”, scrie jurnalistul Martin Kolozs.
Marpod, prima oprire. ”Aproape că nu se văd oameni afară, iar cei puțini pe care îi întâlnesc poartă cu sticle cu lichior și se încruntă la tine
După aterizarea la Aeroportul Internațional Sibiu, jurnalistul german însoțit de trei asistenți sociali merge la Marpod.
”Localitatea are în prezent o populație de aproximativ opt sute de persoane și la prima vedere pare că ar fi pe moarte: strada principală este în mare parte plină de gropi, majoritatea blocurilor sunt abandonate sau dărăpănate, clădirea bisericii a fost de mult închisă, iar la locul de joacă din spate este ciudat de liniște. Aproape că nu se văd oameni afară, iar cei puțini pe care îi întâlnesc poartă cu sticle cu lichior și se încruntă la tine”, este descrisă atmosfera.
Aici a fost construit un comunitar local al asistenței sociale, în care lumea arată foarte diferit.
”Cunosc câteva fete și băieți care au fost acceptați recent în programul de ajutor și acum pot să meargă la școală sau să urmeze alte pregătiri. Poveștile lor de viață sunt un șoc pentru mine, pentru că vorbesc despre boală, moarte și violență în toate formele imaginabile.
De exemplu, aud de la o fată povestea prietenei ei Paula: cu o zi înainte a fost răpită de rudele ei de sex masculin, pentru că urma să se căsătorească la vârsta de doisprezece ani. În timpul mijlocirilor, toată lumea se roagă pentru ea și familia ei, care probabil au acționat din constrângere și disperare. Mă frapează că toți copiii romi, deși au mai puțin decât nimic și sunt probabil printre cei mai săraci dintre săracii din Europa, mulțumesc mai mult decât cer atunci când mijlocesc și mi-e rușine că nu pot să deschid gura”, scrie Die Tagepost.
A doua oprire, Hosman: ”Vederea copiilor adormiți mi-a adus lacrimi în ochi. „Câți ani are?” (…) ”10 ani.” Era înaltă ca un copil de patru ani. „Este din cauza malnutriției”
A doua zi jurnalistul a mers până în satul Hosman. Aici există un centru social, un cămin de copii, un club al mamelor și o bucătărie cu o brutărie, care asigură zilnic alimente proaspete și pâine pentru cei aproximativ 130 de protejați ai săi.
Pe lângă vizitarea instituțiilor caritabile, a intrat și într-o casă a unei familii de romi, dintre care zece locuiau într-o cameră de doar nouă metri pătrați.
”Tatăl și copiii erau înghesuiți într-un pat murdar, mama stătea nepăsătoare lângă ușă, cu un bebeluș pe braț. Mirosea a haine ude și a transpirație veche. În afară de o măsuță și o sobă de mână decrepită, nu era nici mobilier.
Vederea copiilor adormiți mi-a adus lacrimi în ochi. „Câți ani are?” Am vrut să știu despre o fată care tocmai s-a trezit și mi-a dat un zâmbet nesigur. „Zece ani”, spunea. Era înaltă ca un copil de patru ani. „Este din cauza malnutriției”, mi s-a spus mai târziu. Și m-am gândit la Sfânta Maica Tereza de Calcutta care a spus odată: „Dacă nu poți hrăni o sută de oameni, hrănește doar unul”, scrie jurnalistul.
Într-o altă casă, avusese loc o petrecere de logodnă cu o seară înainte.
”Viitoarea mireasă avea doar 12 ani, logodnicul ei doar 10 ani. Tânăra fetiță nu părea fericită, dar a forțat un mic râs și a asigurat (de necrezut) că totul este în regulă. A fost îmbrățișată de sora ei în vârstă de 20 de ani, care era și ea căsătorită la aceeași vârstă și de atunci născuse opt copii”, scrie Die Tagepost.
Concluzia articolului este că aici e nevoie de mai mult decât simpla acțiune a unor ONG-uri pentru a scoate din sărăcie aceste comunități.
”Este nevoie de voință și efort puternic din partea tuturor oamenilor (…), precum și un plan pe termen lung din partea tuturor liderilor politici cu privire la modul de a face față minorităților care nu au un lobby în spate, în viitor mai bun”, mai scrie Martin Kolozs.
