Parlamentul European a aprobat azi revizuirea textului vechi al faimoasei Directive UE a Serviciilor. Pentru Vice președintele Comisiei Europene Roxana Mînzatu aceasta înseamnă ameliorarea dialogului la nivel de consilii între angajații multinaționalelor care au sediul în mai multe țări europene. Dar în lipsa unei acțiuni privind soarta muncitorilor detașați, problema precarității locurilor de muncă necalificată pentru românii din UE, provocată de această directivă, se pune mai departe, transmite Radio France Internaționale.
CE SUSȚINE RFI:
Actuala revizuire a directivei nu restabilește dreptatea socială la care românii ar putea spera, ci introduce un dialog între angajații companiilor mari – chiar dacă ei ar lucra în state europene diferite.
Se stabilesc astfel „consilii ale muncitorilor” prin care ei se pot informa, consulta și coordona – o măsură cu caracter mai ales sindical.
Ceea ce s-ar aștepta însă ar fi o revizuire sau chiar o dispariție a acestei directive a serviciilor care a cauzat mari probleme sociale.
Pentru aceasta, ar trebui ca Bruxelles să poată convinge statele UE vestice că problema nu poate fi ignorată și că de altfel, ea stă la baza euroscepticismului întâlnit în state ca România.
Directiva, datând din 2018, a fost „o falsă bună idee” pentru esticii europeni de pe piața vestică de munca necalificată.
Ea prevede ca la muncă și calificare egală să fie perceput un salariu egal, fiind de altfel beneficiari ai sistemului de sănătate din țara de origine, nu din cea unde lucrează.
In fond, directiva viza înlăturarea lor de piața de muncă vestică și a fost promovată la origine de Germania și de Belgia.
Dar între teorie și practică este o mare diferență.
La Bruxelles, noua clădire a Consiliului UE a fost ridicată în decada trecută cu forță de muncă română și bulgară plătită la negru. Structurile UE nu erau la curent cu această situație, revelată în 2019 de presa flamandă, decizia de a-i angaja a aparținut societății de construcție mandatată de Regia federală a construcțiilor.
In Belgia, în 2024, o cincime din angajații din construcții erau români, ucraineni, portughezi, polonezi – se spune că sunt mulți, dar necesari.
Si tocmai, ideea directivei era ca locurile de muncă vestice să le revină doar naționalilor din acele țări și ca ceilalți să dispară, prin forța lucrurilor.
In teorie, totul suna bine. In practică, forța de muncă națională lipsea și lipsește în construcții și în alte sectoare și cum un muncitor român este la fel scump ca un francez, un belgian sau un german, el este angajat doar „la negru”.
Pentru el, global, asta înseamnă lipsa asigurărilor sociale și lipsa posibilității de ripostă în caz de abuzuri din partea angajatorului ( diverse tipuri de abuzuri semnalate frecvent).
Si când un român se accidentează pe un șantier, fără a avea asigurare medicală în statul unde s-a accidentat, el nu este declarat ca atare nicăieri, primește sau nu îngrijiri de sănătate și este adesea retrimis acasă în schimbul altuia, mai valid.
Aici intervine Agenția Europeană a Muncii, cu sediul la Bratislava, condusă de Cosmin Boiangiu. Ideea înființării acesteia în 2019 a fost tocmai de a ameliora statutul tuturor muncitorilor de pe piața UE.
Problema este că Agenția nu are pentru moment suficiente competențe pentru a interveni concret în bunăstarea salariaților care au locul de muncă în altă țară decât cea de origine.
O revizuire a mandatului său este totuși așteptată și dezbaterile încep în curând, dar vor dura între doi și trei ani.
Se speră ca Agenția să poată avea capacitate sporită de investigație și analiză de risc ca și competențe noi pentru a gestiona problema în creștere a muncitorilor de pe piața UE care sunt originari din afara acesteia.
Într-adevăr, UE importă forță de muncă punctuală, calificată și necalificată, dar aceasta este apoi supusă regulilor naționale ale statului care le-a acordat viza de lucru. Diferite nereguli și abuzuri au fost semnalate Comisiei Europene și Agenției Europene pentru Muncă, de aceea problema este în curs de a fi studiată la Bruxelles și la Bratislava.
