COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
Este adevărat că înregistrările făcute de SRI și transmise DNA pot fi modificate cu ajutorul unor softuri speciale, încît să pară că cei interceptați spun lucruri pe care, de fapt, nu le spun? Răspunsul e afirmativ și e furnizat Inpolitics de o somitate în domeniul IT. Din păcate, răspunsul respectiv vine la pachet cu o poveste politică tristă. Una care demonstrează că cei care azi răcnesc cel mai tare contra statului paralel sunt, în realitate, exact cei care ieri l-au susținut din toate puterile. În numele altor interese decît cele de azi.
Iunie 2013. Cîteva săptămîni după numirea Laurei Kovesi în fruntea DNA în urma unui troc straniu între Băsescu, Ponta, Maior, Coldea, Udrea și cine s-o mai fi nimerit.
În Camera Deputaților are loc o dezbatere extrem de importantă, a Proiectului de Lege pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Altfel spus, mai multe legi din domeniul justiției și al siguranței naționale sunt modificate și puse de acord înaintea intrării în vigoare a noilor coduri.
În cadrul dezbaterilor, două voci atrag atenția asupra pericolelor ascunse în noua legislație.
Una e a UDMR-istului Marton Arpad, care denunță numeroase prevederi legislative abuzive:
”Poate vă gândiţi că aceste modificări sunt într-o direcţie bună, de respectare a rolului judecătorului, de instituire a egalităţii de arme între acuzare şi apărare, de eliminare a interceptărilor abuzive, dar nu s-a întâmplat aşa, din contră. Din toate legile speciale au fost scoase termenele maxime cât timp pot fi interceptate comunicaţiile unei persoane care erau mai mici decât cea generală, de un an, că în anumite situaţii este de ajuns să se declare o cauză pentru care se fac aceste interceptări ca să ocolească reglementările prevăzute în Codul de procedură penală”.
Nimeni din sală nu pare impresionat.
A doua e a deputatului Varujan Pambuccian, președinte al Comisie parlamentare pentru tehnologia informației, cel care a avut amendamente concrete și extrem de valoroase, menite să stopeze abzurile serviciilor secrete.
Amendamentul cheie suna în felul următor: “Orice persoană autorizată care interceptează şi/sau înregistrează comunicaţii electronice în baza prezentei legi are obligaţia să asigure semnarea datelor rezultate din activităţile de interceptare şi/sau înregistrare a comunicaţiilor electronice, utilizând o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. Semnarea electronică se va face în mod automat în momentul interceptării şi/sau înregistrării comunicaţiilor electronice. Orice persoană autorizată care transmite date rezultate din activităţile de interceptare şi/sau înregistrare a comunicaţiilor electronice desfăşurate în baza prezentei legi are obligaţia să semneze datele transmise utilizând o semnătură extinsă de acelaşi tip.”
Această semnătură electronică propusă de Pambuccian, profesor universitar doctor în Informatică, urma să funcționeze ca un sigiliu, oferind garanția că datele preluate în urma înregistrărilor nu sunt ulterior procesate după bunul plac de către cei din servicii.
”Vă repet un lucru, îl spun acum, e bine să fiţi conştienţi de ceea ce vă spun: dacă înregistrez o convorbire de o oră-două cu oricare dintre dumneavoastră pot să vă fac să spuneţi ce vreţi cu vocea dumneavoastră şi cu tonalitatea vocii cum vreau eu. Există software pentru asta, de asta am făcut tot mecanismul acesta asiguratoriu, ca să nu se întâmple aşa ceva şi ca datele care ajung în instanţă să fie chiar probe” spunea deputatul, în plen.
Ce a urmat?
Greu de imaginat azi: propunerea lui Pambuccian a fost trîntită masiv la vot de parlamentarii PSD, PDL și PNL și susținută în bloc doar de UDMR și de minorități.
Contactat azi de Inpolitics, Varujan Pambuccian spune că problema softurilor care pot modifica voci și declarații e reală și una serioasă:
”Asemenea software exista încă înainte de 2013, cînd am ridicat eu problema. Într-adevăr, înregistrările pot fi foarte ușor modificate, astfel încît să prezinte informații denaturate; la fel de adevărat e și că asemenea modificări pot fi lesne depistate prin expertize tehnice, condiția fiind, desigur, să ai acces la respectivele înregistrări. Amendamentele mele din 2013 aveau menirea să introducă tocmai această garanție, anume că odată creat un fișier, un document, și ”ștanțat” cu semnătura electronică, el să nu mai poată fi modificat de nimeni fără ca asta să nu se afle. Nu s-a dorit atunci introducerea acestei garanții, care ar fi eliminat, poate, multe dintre controversele din anii care au urmat. Mă gîndesc că nu ar fi o idee proastă să repun pe tapet aceste propuneri în momentul în care se vor dezbate noile propuneri legislative privind siguranța națională, poate acum o să am mai mult noroc”.
Într-adevăr, așa cum punctează deputatul, în anii de după 2013 au izbucnit nenumărate scandaluri privind denaturarea unor înregistrări/stenograme întocmite de SRI pentru DNA; însăși șefa DNA acuza, nu demult, exact același lucru legat de celebrele înregistrări cu decaparea dosarelor.
Marea întrebare este de ce s-a opus tandemul PSD-PNL, aflat la guvernare în 2013, adoptării unor amendamente la legile justiției care ar fi întărit respectarea drepturilor omului și ar fi limitat drastic posibilitățile de abuz din partea serviciilor și ale procurorilor?
Ori, poate, marea întrebare ar fi, de fapt, cum de reprezentanții acelorași forțe politice au azi tupeul să denunțe fix respectivele abuzuri ale statului paralel de care nu le păsa acum doar cîțiva ani?
- Advertisement -
