Maestrul Ion Ungureanu, actorul, regizorul și fostul ministru al Culturii, înaintaş al Mişcării de eliberare naţională şi „unul din pilonii culturii naţionale, pe care-i mai aveam” s-a stins din viață. Anunţul a fost făcut de Președintele Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova, Sergiu Prodan, scrie deschide.md.
Ion Ungureanu s-a născut la 2 august 1935 în satul Opaci din plasa Căușeni (județul Tighina, România), astăzi în raionul Căușeni (Republica Moldova).
După absolvirea Şcolii medii din Căuşeni face studii la Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chişinău, Facultatea de filologie (1952-1955). În perioada 1955-1960 studiază la Şcoala teatrală Boris Şciukin (Moscova). A urmat cursuri superioare de regie de pe lîngă Institutul de artă cinematografică A.V. Lunacearski din Moscova (1963-1964).
„Am învăţat în aceaşi şcoală unde a învăţat şi Alexei Mateevici, aşa că vin dintr-un spaţiu sacru. Cele mai scumpe sunt realizările care le-am făcut la Teatrul „Luceafărul” şi pe urmă la Moscova, cu piesele lui Ion Druţă. Când am fost nevoit să plec din Moldova, am luat-o cu mine în suflet”, a menționat maestrul într-un reportaj realizat de Mesager.
Fiind student, începe cariera de actor de cinema în prima peliculă de la „Moldova-Film” – „Când omul nu-i la locul lui”. Au urmat circa 30 de roluri la „Mosfilm” şi „Moldova-Film”, actor şi regizor la Teatrul Republican pentru Tineret „Luceafărul” (1960-1972), regizor-şef la „Luceafărul” (1964-1971). Iniţiator şi conducător al filialei Şcolii teatrale „B. Şciukin” pe lângă Teatrul „Luceafărul” (1965-1970).
Fiind acuzat de naționalism, pleacă la Moscova, unde lucrează ca regizor şi actor de teatru şi film. În perioada 1977-1989 este regizor la Teatrul Armatei din metropola rusă. În anii 1980-1989, paralel cu activitatea în teatru şi cinematografie, predă arta actoricească la Şcoala Superioară de teatru B. Şciukin.
În anul 1989 revine în R.S.S. Moldovenească. Ion Ungureanu a fost înaintașul mișcării de eliberare națională și deputat în primul Parlament, iar ulterior a deținut funcția de ministru al Culturii și Cultelor (6 iunie 1990 – 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreședinte al Fundației Culturale Române din București (1995-2005).
În calitate de ministru, el a luat o serie de decizii cum ar fi cea că timp de doi ani, pentru învățarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România. El a desființat în anul 1992 Teatrul Național „Alexandr Puşkin” din Chișinău, înființând în locul lui Teatrul Național „Mihai Eminescu”. A repus în centrul Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare.
„Când am fost numit în funcţia de ministru, prima idee a fost să readuc monumentul lui Ştefan cel Mare la locul lui, iar ulterior am adus copia Lupoaicei de la Roma”, a spus Ion Ungureanu într-un interviu pentru emisiunea Mesager.
Rolurile sale cele mai cunoscute au fost Boris Grădinaru din „Când omul nu-i la locul lui”(1958), Sfîntul Petru din Se caută un paznic (1967) și cel din filmul Favoritul (1976). De asemenea, a dublat zeci de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova.
Ion Ungureanu a primit titlurile de Maestru emerit în arte al Federației Ruse (1981), Artist al poporului din R.S.S. Moldovenească (1989), decernându-i-se și Premiul „Intervidenie” pentru filmul televizat „Lika” (Plovdiv, Bulgaria, 1981) și Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990). De asemenea, Academia de Științe a Republicii Moldova i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, în martie 2009, pentru contribuţii substanţiale aduse la dezvoltarea artei teatrale, în calitate de actor şi regizor, pentru promovarea culturii naţionale peste hotarele republicii. A fost distins cu Ordinul Republicii în anul 2012.
Maestrul Ion Ungureanu s-a stins din viață la vârsta de 81 ani la spitalul Coltea din București. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
