Tefeliștii, mitingul PSD și Centenarul

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)

Nu știm cu maximă precizie ce anume a sperat PSD să obțină grație mitingului de ieri, ori ce anume a obținut la modul concret. Un lucru e sigur: manifestația ne-a ajutat mult să înțelegem un lucru tare trist. Acela că anul centenarului Marii Uniri găsește o Românie într-atît de divizată încît ne apropiem periculos de conceptele naziste de arieni și untermenschi, fluturate ieri și azi, într-o formă sau alta, în presă ori pe rețelele sociale.

În planul mobilizării, mitingul de ieri al PSD a fost o reușită, egalînd și chiar depășind ușor recordul de participare din Piața Victoriei, din februarie anul trecut. Diferența majoră e că a fost un miting organizat și asumat în mod clar de o structură politică, ceea ce face ridicole acuzațiile că oamenii au fost aduși și nu au venit din proprie inițiativă.Tocmai asta e caracteristica unui miting organizat.
Da, PSD și-a mobilizat proprii membri, chiar dacă celor mai mulți nu le-a convenit asta, probabil. Dar, ca membru ai și obligații, nu doar privilegii.
În plus, oamenii au fost aduși la București în week-end, într-o zi liberă care le-a lăsat încă una pentru odihnă, ca să poată reveni la slujbe de luni.

Rămîne pe mai departe un mister cum de majoritatea mitingurilor tefeliste s-au derulat în cursul săptămînii, cînd oamenii, de regulă, abia prididesc să se împartă între slujbe și familii. Faptul că exact în aceleași perioade nenumărate multinaționale dădeau liber angajaților e, desigur, doar o coincidență.

Nu e limpede ce urmăresc, la modul extrem de concret, tefeliștii care s-au adunat în Piața Victoriei în ultimii doi ani, în afara unor clamări cel mai adesea abstracte (”Jos ciuma roșie”, ”PSD=corupție” ori ”DNA să vină să vă ia”).
Nu e limpede nici ce a urmărit ieri PSD, care a apelat tot la formule mai degrabă abstracte, precum ”Jos statul-paralel” ori ”Fără Securitate”.

Pare că și tefeliștii și pesediștii preferă lupta cu idei și concepte decît cu adversari din carne și oase.
Ceea ce face bătălia cam păguboasă: dușmanul trebuie personificat și pus la zid, nu sugerat prin tușe subțiri de penel.
Una peste alta, în România nici protestele de stradă nu se încadrează în normele obișnuite.

Rămîne însă, cum spuneam, un aspect foarte trist: acela că dezbinarea socială a atins cote paroxistice, culmea, exact în anul care celebrează cea mai mare unire a românilor.

De ieri încoace, aflăm de la susținătorii dreptei, ai fenomenului TFL, că PSD a dus la București scursurile nației. Bătrîni știrbi (spre oroarea lui Liiceanu), tineri gușați și cu frunți înguste, inși cu fețe abrutizate și burdihane de bere, semianalfabeți, țărani cu WC în fundul curții, creaturi necivilizate care au urinat pe rondurile de flori ale Capitalei, au agresat copiii cu trotinete și au îngrozit trecătorii bucureșteni. Plus că au lăsat în urmă munți de gunoaie.

Un internaut scrie pe Facebook despre cele două Românii din centrul capitalei, cea a wc-ului din fundul curții și cea a studiilor superioare.
Altul își amintește că tefeliștii erau atît de civilizați că nici mucuri de țigări nu rămîneau în urma lor, la manifestații.
Un distins gazetar și stîlp al societății civile avertizează, nervos, pe pagina personală, că pesediștii nu au dreptul să se bucure de victoria Simonei Halep, pentru că ”Toate acele specimene asistate, care vor să ne scoată din Europa pentru a ne duce în noua URSS, nu merită nici măcar să se uite la un meci de-al tău, darămite să se bucure așa cum o facem noi, ceilalți. Ești a noastră, nu a lor. Ești a celor din România normală la cap, a românilor care cred în muncă, nu în șpagă, în succes pe bune, nu în pile, în adevăr, nu în minciună, în lege, nu în fărădelege. Bestiile roșii n-au voie să se folosească de numele tău, pentru că n-au nicio legătura că lumea ta. N-au acest drept!”.

Pe conturile sociale sunt postate de zor fotografii cu figuri lătărețe și bronzate de oameni din mediul rural, în opoziție cu cele rafinate, elegante, frumos îmbrăcate ale tinerilor frumoși și liberi.

Da, o avea PSD cantitatea, dar dreapta are, zice-se, calitatea.

Coada vacii nu poate înfrînge corporatiștii.
Oamenii inteligenți și civilizați sunt de partea Laurei Kovesi, a lui Iohannis, Cioloș, Orban etc.
Vulgul, pleava sunt ale stîngii roșii.
Fostul ministru liberal al Culturii, Gigel Știrbu, are una grozavă, pe Facebook: ”Ați văzut ceva mai emoționant? Mii de români cântând “Deșteaptă-te române” pe Philippe Chatrier. Asta e România adevărată!”.

Ei da, după standardele unora, Românie adevărată se mai găsește doar la Paris, lîngă tunrul Eiffel…

Suntem periculos de aproape de momentul declarării explicite a unora drept neoarieni în raport cu untermenschii peizani, noii ”suboameni”.
Suntem periculos de aproape de Rwanda anilor 90, țara în care un segment al populației s-a năpustit să extermine un altul, pentru că foștii stăpîni, coloniștii belgieni, decretaseră că unii le sunt superiori genetic celorlalți. Că Tutsi erau mai inteligenți, cu buze mai subțiri și pielea mai deschisă la culoare decît Hutu, neinstruiți, neciopliți, duri și întunecați.
O ”diferență” mai degrabă măruntă, dar care a costat peste un milion de vieți, finalmente.

Etichetele aplicate după mitingul pesedist sunt dureroase; ele trasează o graniță între bucureșteni, ”elita” care a asigurat grosul mitingurilor tefeliste, și restul țării, înapoiat, care a furnizat manifestanții de ieri.

A-i compara pe piețașii de ieri cu minerii din 1990 și a-i zugrăvi în cele mai umilitoare culori înseamnă a-i contrapune, voit sau nu, locuitorilor capitalei, care ar fi mult mai buni, mai ”calitativi”, conform raționamentelor dreptei.

România e una singură, însă.
Mai bună, mai rea, mai rafinată ori mai necioplită.
Soarele nu răsare nici din corporațiile multinaționale cu sediul în Pipera, nici de pe tarlalele de cartofi din Botoșani.

Ne place, nu ne place, suntem toți la fel de buni ori la fel de răi, după caz.
Dar am devenit experți în a ascunde asta.
Și tocmai la aniversarea Marii Uniri.