Joi 8 februarie, la biblioteca „G.T.Kirileanu” din Piatra-Neamț, am participat, alături de doamna deputat Dumitrina Mitrea, la o seară dedicată părintelui Iustin Pârvu, cu prilejul împlinirii a 105 ani de la naștere.În fața unui numeros auditoriu, ctitorul mănăstirii Petru Vodă a fost evocat de părintele arhimandrit Hariton Negrea (starețul mănăstirii Petru Vodă), părintele protopop Valentin Tofan și preotul profesor Vasile Păvăleanu. Amfitrionul întâlnirii a fost doamna director Mihaela Mereuță, afirmă senatorul AUR Sorin Lavric.
Măcar un gând se cuvine să spun despre părintele Iustin: nu a fost doar un întemeietor de lăcașuri de cult, dar mai ales un ctitor de conștiințe creștine. De la el am învățat că a fi cult înseamnă să-ți folosești intelectul pentru a-ți trăi credința. A fi cult înseamnă să ai mereu în minte gândul că, dincolo de necesitate (cauzalitate naturală) și de întâmplare (hazardul irațional), mai există o felie de gratuitate a cărei origine stă în grația divină (providența). Iustin nu mai trăia sub spectrul necesității materiale, ci sub bolta grației în duh.
Iată de ce părintele Iustin a fost întruchiparea pocăinței (metanoia): a te descompune în trup pentru a învia în spirit. Să vorbești despre pocăință nu e mare lucru, e semn actoricesc de dexteritate retorică. Mult mai anevoie, iar pentru majoritatea dintre noi chiar imposibil, este s-o treci în propria ființă. Părintele Iustin trecuse pragul. După 16 ani de pușcărie, era om numai după înfățișare. Pe dinăuntru, umoarea ce îi dospea în vine nu mai era de aici, ci din locul în vederea căruia se pregătise toată viața. Fericiți cei ce au avut prilejul să-l cunoască, mai spune Lavric.
