Sonia Palty era fiica regizorului de film Albert Follender și a făcut parte din singurul lot de evrei din București care au fost deportați în Transnistria.
În septembrie 1942, la ordinul dictatorului Antonescu au fost selecționați de către generalul Capeleanu inițial 212 evrei (în final numărul avea să ajungă la 284), membri ai unor familii convocate la muncă obligatorie, și deportați în Transnistria unde aveau să fie puși la muncă forțată în ferme rechiziționate de autoritățile române de ocupație.
Sonia Palty descrie în cartea ei experiențele din lagărele de muncă pe unde a trecut, printre ele cel de la Vigoda, precum și cruzimea unor responsabili români cum ar fi locotenentul Capeleanu (fiul celui care efectuase selecția evreilor pentru deportare) sau șeful de fermă Gogleață.
În decembrie 1942 grupul Soniei Palty a ajuns în lagărul morții de la Bogdanovka, acolo unde cu un an înainte cel puțin 40000 de evrei originari din Basarabia și Transnistria fuseseră nimiciți, fie executați la ordinele prefectului județului Golta, Modest Isopescu, și adjunctului său, Aristide Pădure, fie muriseră de tifos exantematic.
“Bogdanovka – Auschwitz antonescian”
Într-un documentar BBC difuzat în 1998 Sonia Palty își amintea cum văzuse pe o râpă de pe malul râului Bug la Bogdanovka oseminte umane ieșind din pământ.
În cartea sa Evrei, treceți Nistrul! Sonia Palty avea să descrie mărturia unei tinere evreice basarabene, Esther Golbelman, deportată la Bogdanovka în toamna lui 1941. Sonia Palty nu a ezitat să numească Bogdanovka “Un Auschwitz antonescian”.
După aproape un an, Antonescu a ordonat repatrierea grupului de evrei din care făcea parte Sonia Palty, cum avea să ordone repatrierea tuturor evreilor supraviețuitori ai deportărilor în masă pe care tot el le ordonase în 1941.
Potrivit Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocautsului în România, raport recunoscut oficial de statul român în 2004, regimul Antonescu se face vinovat de moartea a 280000 – 380000 de evrei și 11000 de romi în perioada 1940 – 1944, imensa majoritate în urma deportărilor în Transnistria.
După război când lucra pe un șantier, Sonia Palty i-a recunoscut acolo pe foștii ei torționari, locotenentul Capeleanu și șeful de fermă Gogleață.
A depus plângere împotriva lor, dar a fost ulterior convocată la Securitate unde i s-a pus în vedere să-și retragă plângerea, deoarece “amândoi sunt necesari construcţiei socialismului!”
Combaterea negaționismului
Sonia Palty a emigrat în Israel în 1961 unde s-a căsătorit cu jurnalistul Nicu Palty, dedicându-se publicisticii.
După căderea regimului comunist în 1989, cartea Evrei, treceți Nistrul a fost publicată și în România. Sonia Palty a continuat să facă cunoscute ororile Holocaustului din Transnistria și să combată atitudinile nagaționiste tot mai frecvente din România.
“Nu știu nimic nou despre „prietenul evreilor” – prof. Ion Coja. Știu doar că a citit cartea mea care „l-a amuzat” și mai stiu că e un individ plin de invenții scornite din ură pentru noi, pentru suferința noastră a evreilor în general și mai ales a evreilor români. Un individ plin de ură, unul din antisemiții care au „darul” de a ne împroșca cu noroi, de a ne nega cinstea, corectitudinea, dreptul de a exista”, îmi scria Sonia Palty într-un email în 2010.
În 2011 ea s-a retras în semn de protest din Asociația Scriitorilor israelieni originari din România după publicarea cărții scriitorului israelian Teșu Solomovici despre Ion Antonescu, Sonia Palty acuzându-l pe autor de o tentativă de disculpare a lui Ion Antonescu pentru rolul jucat în Holocaust.
