România e singura țară din UE unde un președinte al Academiei promovează minimalizarea Holocaustului, susține șeful institutului Wiesel, Alexandru Florian, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă.
FRAGMENT DIN INTERVIUL ACORDAT DE ALEXANDRU FLORIAN PENTRU RADIO EUROPA LIBERĂ:
Europa Liberă: După apariția volumului „Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova”, în 2018, sub semnătura actulului șef al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, și a profesorului Ioan Bolovan ați trimis o scrisoare publică în care vorbiți despre deformarea istoriei. Ați primit vreun răspuns la această epistolă?
Alexandru Florian: „Această scrisoare, care a fost republicată zilele trecute din motive care-mi scapă și care face parte dintr-o corespondență interinstituțională mai amplă între Institutul Wiesel și, pe atunci, rectorul Universității din Cluj, Ioan Aurel Pop, menționează erorile istorice care sunt în acel volum referitoare la atrocitățile care au avut loc în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Domnul Pop a răspuns că nu este autorul acelui capitol, ci doar coordonatorul volumului. A apărut, însă, o a doua ediție, în care s-au menținut unele erori istorice, pentru că este vorba despre minimalizarea Holocaustului”
Europa Liberă: Cum vedeți această minimalizare a Holocaustului făcută cu girul președintelui Academiei, e un reflex al vechii școli de istorie, e o tendință care se reia sau doar un fenomen izolat?
Alexandru Florian: „Au mai fost asemenea manifestări în istoriografia românească, nu știu dacă este o tendință sau o școală de gândire, dar acest volum coordonat de domnii profesori academicieni Pop și Bolovan este ultima apariție editorială pe care o cunoaștem în care se minimalizează tragedia evreilor din România. Orice carte exprimă opinia autorului, aici este vorba despre un volum cu doi editori coordonatori, care ar fi trebuit să stăpânească întreg conținutul și să și-l asume. Nu înseamnă că dacă ești coordonator strângi acolo cu fărașul orice și nu ești responsabil.”
Europa Liberă: Se poate vorbi de o formă de ideologizare a istoriei în acest caz sau de manipulare?
Alexandru Florian: „Este un punct de vedere deformator, nu se neagă faptul că evreii au fost omorâți în secolul trecut, dar sunt unele aspecte acolo care reduc intensitatea tragediei. Din 1990 până astăzi, această minimalizare se întâlnește și în alte lucrări de istorie, aceasta este doar ultima pe care o cunoaștem. Nu inventariem tot ce se publică. Această carte coordonată de actualul președinte al Academiei și de profesorul Bolovan este foarte interesantă pentru că pune accentul pe imagine, unele sunt mai mari, în mod voit, altele mai mici. Este un volum de popularizare a istoriei, deci poate ajunge în mâinile cititorilor neavizați, de unde oamenii își pot extrage ceea ce ei cred că ar fi informația primară reală. De aceea am făcut publică scrisoarea, pentru a trage un semnal de alarmă, că anumite informații nu sunt corecte și nu cred că există informații istoriografice care să dezmintă Raportul Wiesel.”
Europa Liberă: Mai există undeva în Europa un președinte al unei Academiei naționale care să promoveze un astfel de discurs istoric deformator de minimalizare a Holocaustului?
Alexandru Florian: „Nu, nu există. În România, Academia este contraponderea publică a sistemului educațional și cultural. Academia are statut de minister public și promovează o serie de politici culturale, care sunt oficiale. Sunt, spre exemplu, acțiuni ale magistraților sau ale diferitelor instituții care se adresează Academiei pentru a cere un punct de vedere, inclusiv în ceea ce privește contextualizări istorice. Academia este, deci, ca medicul care pune un diagnostic. Și, nu, nu există un alt șef al vreunei Academii din UE care să aibă un astfel de discurs.”
Europa Liberă: Acest fapt arată nivelul culturii civice din România?
Alexandru Florian: „Da, felul în care se raportează societatea românească, inclusiv la nivelul instituțiilor publice sau prin diverși actori publici sau privați, demonstrează nivelul conștiinței civice sau mentalul democrat al societății românești, care se află deja de atâția ani în UE și NATO. Recunoașterea Holocaustului, adoptarea unor atitudini adecvate față de victimele Holocaustului reprezintă o componentă importantă a civismului. De aceea Institutul Elie Wiesel reacționează de câte ori observă derapaje prin comunicate de presă, prin dialog instituțional sau, uneori, prin plângeri penale pe baza Ordonanței de urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.”
Europa Liberă: Care ar fi rezultatul general al acestor plângeri?
Alexandru Florian: „Marea lor majoritate sunt soluționate în defavoarea punctului nostru de vedere. Adesea, dosarele sunt închise, de fapt, încă din faza de cercetare”.
Europa Liberă: Deci, justiția nu descurajează comportamentul antisemit, cultul legionar nu a dispărut și istoria eludează adevărul, chiar într-o carte girată de președintele Academiei. Cu toate acestea, România stă cel mai bine în regiune.
Alexandru Florian: „Da, stă mai bine. Recent, de exemplu, Institutul Elie Wiesel a publicat Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, de unde se poate afla ce s-a întâmplat cu toate comunitățile din Ardealul de Nord. Antisemitism, rasism, naționalism etc. nu mai au loc în Parlamentul României, există un Memorial al victimelor Holocaustului din România făcut din fonduri publice, există o zi dedicată specială de comemorare a victimelor Holocaustului, pe 9 octombrie, ocazie cu care sunt ceremonii oficiale cu participări la cel mai înalt nivel. Sunt și elemente care arată că, spre deosebire de Polonia, Ungaria și chiar Bulgaria, putem spune că România este un exemplu de bune practici.”
