COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO)
Anunțat cu surle și tobe încă din toamna electorală, Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI) bate pasul pe loc, lansarea la apă a legii sale de funcționare fiind nu doar tărăgănată, dar, mai nou, și pasată între guvern și parlament. Asta, spre disperarea tandemului Dragnea-Tăriceanu, care a făcut anumite promisiuni unui anumit stat, iar acum se confruntă cu opoziția neașteptată a premierului Grindeanu.
Ce vrea respectivul FSDI, pe scurt? Declarativ, conform programului de guvernare, scopul său va fi de a dezvolta sau construi de la zero afaceri în domenii prioritare pentru statul român, sumele pe care le va manevra fiind amețitoare, de cca.10 miliarde de euro, deși nu e clar de unde rezultă ele. În același timp, mai aflăm că ”FSDI va contribui atât la eforturile României de obținere a statutului de piață emergentă pentru piața autohtonă de capital prin creșterea lichidității pe Bursa de Valori București, cât și la creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene nerambursabile prin asigurarea surselor financiare de cofinanțare a proiectelor de investiții. Statul român, prin Ministerul Economiei, va avea calitatea de acționar unic pe toată perioada de funcționare a Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții”.
Deși e prezentat ca o succes story în devenire, fondul se lasă așteptat dubios de mult, în sensul că guvernanții nu s-au pus de acord nici măcar pe legea lui de funcționare, deși exista un termen limită la jumătatea lunii mai pentru prezentarea publică a proiectului.
Deocamdată, nimeni nu știe cînd va demara, efectiv, povestea.
De ce acest impas?
Conform unor surse bine informate din mediile guvernamentale, s-a creat o falie serioasă între premierul Grindeanu și anumite grupări din spatele său, de o parte, și tandemul Liviu Dragnea-Tăriceanu, de cealaltă.
Ultimii doi ar cam avea în cap o strategie: punerea fondului la dispoziția Israelului, în schimbul unui lobby politic pe termen lung, statul menționat fiind cunoscut pentru posibilitățile sale în domeniu. De altfel, se vehiculează informații că însăși ideea fondului i-a fost livrată lui Dragnea de către israelieni pe parcursul numeroaselor sale contacte cu Țara Sfîntă.
În martie, Dragnea a făcut o vizită grandioasă în Israel, unde a fost ținut la ușă de premierul Netanyahu – ca să înțeleagă că nimic nu se obține pe gratis – dar a avut, totuși, întrevederi cu lideri precum cel al parlamentului israelian Yuli-Yoel Edelstein, ori cu președintele Partidului Muncii, Isaac Herzog.
Discuțiile au fost extrem de punctuale, după cum se releva într-un comunicat oficial de presă mai puțin băgat în seama la acea vreme.
Aflam, astfel, că cele două părți au discutat intens despre noul fond de investiții, mai ales în contextul alocării de către partea română a 2% din PIB pentru apărare, situație în care ”cooperarea bilaterala in domeniul militar ar putea fi intensificata, oferindu-se oportunitati companiilor israeliene de a participa la programele aferente”.
Interesantă chestiune: SUA și UE se bat care să impună României armamentul din producțiile proprii, iar Dragnea e gata să marcheze banul către Israel, care nu e nici în UE, nici în NATO!
Evreii și-au mai manifestat interesul pentru domenii precum sănătatea, educația, turismul, investițiile și afacerile imobiliare, toate în legătură cu noul fond.
Punctual, s-a vorbit de interesul israelienilor pentru construcția de spitale regionale în România, dar și de locuințe.
Angajamentele au fost pecetluite cu un soi de ritual al frăției de sînge, în sensul că Dragnea și partenerii săi au convenit o înfrățire a parlamentelor din România și Israel, prin crearea unui format de cooperare de tipul “Parliament to Parliament” (P2P), similar G2G, care sa contribuie la dezvoltarea dialogului bilateral. De asemenea, ar urma să aibă loc consultari la nivelul comisiilor parlamentare, care au ca obiect de activitate afacerile externe, apararea, finanțele, economia, imigrarea, diaspora, știinta, tehnologia, munca, sanatatea și mediul.
De aici, o primă reuniune de acest tip programată la București, în intervalul mai-iunie.
Conform angajamentelor neoficiale ale lui Dragnea, despre care ne-au relatat sursele noastre, în fruntea noului fond ar urma să fie instalat junele playboy Ilan Laufer, recent numit secretar de stat, considerat de încredere de partea israeliană.
Cum spuneam, însă, la București, Dragnea și Tăriceanu s-au văzut blocați chiar de către premierul Grindeanu. Motiv pentru care nici dinspre parlamentul israelian nu a mai venit vreo veste, deși mai e puțin și intrăm în iunie, termenul limită al reuniunii de la București.
Presat, pe de-o parte, de anumite grupări politico-afaceristice, dar, mai ales, de Bruxelles, care nici nu vrea să audă de imixitunea israeliană în fondul de investiții, Grindeanu se face că plouă, aruncînd proiectul legii spre parlament, unde se știe că ar dura mult mai mult timp pentru elaborare decît dacă ar fi, spre exemplu, asumat de guvern.
Miercuri, Tăriceanu a ieșit, nervos, cu un atac tăios la adresa lui Grindeanu: „Aştept să vedem ce se va întâmpla, de exemplu, cu un alt punct din programul de guvernare, crearea Fondului Suveran de Dezvoltare care, de asemeni, este o chestiune esenţială pentru a ne pune în practică, prin programul de guvernare, obiectivele de dezvoltare economică ale României. Înţeleg că, aşa am aflat, nu pot să confirm, nu am discutat cu primul-ministru, că, de asemenea, s-ar dori ca Parlamentul să fie cel care îşi asumă acest proiect. Putem să facem şi aceste lucruri, dar trebuie până la urmă să înţelegem unde sunt şi de ce sunt anumite rezerve la nivelul Guvernului”, a spus el, potrivit News.ro.
Cum interesele tandemului Dragnea-Tăriceanu vizavi de fond sunt mari, așa cum am arătat, e de așteptat o tensionare maximă în perioada imediat următoare între partidele de guvernare și cabinetul Grindeanu. Una în cadrul căreia s-ar putea schimba focuri de mare calibru.
