Şeful juntei birmane, Min Aung Hlaing, se află la Moscova pentru o vizită de mai multe zile. În timp ce comunitatea internaţională condamnă lovitura militară din Birmania, Rusia încearcă să-şi extindă influenţa în Asia de sud-est sprijinind regimul militar din Birmania, transmite RFI.
Agenţiile de presă precizează că această vizită, efectuată la invitaţia ministerului rus al apărării, este axată pe chestiuni militare şi de armament. Rusia este un partener tradiţional al Birmaniei în materie de cooperare militară, precum şi al doilea furnizor de arme, după China. Corespondentul RFI-ului la Moscova arată că din 1999 Rusia a vîndut Birmaniei arme în valoare de un miliard cinci sute de milioane de dolari, iar China a vîndut Birmaniei arme în valoare de un miliard şase sute de milioane de dolari.
Pe data de 18 iunie Adunarea generală a Naţiunilor Unite a votat o rezoluţie prin care ţărilor membre li se cere să oprească fluxul de arme în direcţia Birmaniei. Pe de altă parte, rezoluţia condamnă lovitura militară din Birmania de pe întîi februarie şi cere restabilirea democraţiei în această ţară. 119 ţări au adoptat această rezoluţie care nu are caracter constrîngător. Rusia, China şi alte 34 de ţări s-a abţinut în contextul acestui vot. Iar Republica belarus s-a remarcat votînd împotrivă, a fost şi singura ţară de altfel în această situaţie.
În ce-l priveşte pe Min Aung Hlaing, el mizează pe Rusia şi pe China pentru a ieşi din izolarea internaţională. Nu este greu însă de observat cum pe planetă se structurează un fel de club al regimurilor autoritare. Rusia, China, Turcia, Birmania, Iranul, Coreea de Nord, Republica belarus au în comun o anumită viziune privind exercitarea autoritară a puterii precum şi dispreţul pentru democraţie.
Birmania se află de fapt în pragul unui război civil, dat fiind că populaţia continuă să se opună juntei militare prin diferite mijloace, inclusiv pe calea armelor. Peste 850 de birmani au fost ucişi în contextul manifestaţiilor de protest împotriva loviturii militare, iar situaţia umanitară este considerată catastrofală. Economia ţării se află într-o stare de paralizie, sistemul bancar se prăbuşeşte, manifestaţiile sunt cotidiene ca şi mişcările greviste, numeroase etnii recurg la lupta armată împotriva regimului militar care a pus de fapt capăt unei paranteze democratice de zece ani.
