Miliardarul Gabriel Comănescu, proprietarul unei flote de nave și platforme de foraj marin, a folosit cu succes rețeta financiară malteză.În timp ce companiile sale din România sărăceau, imperiul său offshore din Malta se îmbogățea.Operațiunea n-a rămas fără victime: primul rănit a fost bugetul statului, care a sângerat o pagubă de 30 de milioane de euro.A doua: foștii lucrători ai companiei lăsați fără lefuri, scrie Rise Project.
25 octombrie 2017. Cinci foști colaboratori ai miliardarului au protestat în greva foamei, în fața sediului Grup Servicii Petrolier SA (GSP) din Constanța. Sunt o parte din armata de ingineri, marinari sau specialiști în construcții petroliere marine care au construit imperiul de sute de milioane de euro al magnatului Gabriel Comănescu. De zece luni își așteaptă, în zadar, salariile. “La un moment dat am ajuns să ne împrumutăm de la alții ca să muncim pentru firma asta”, a povestit unul dintre protestatari.
Greva foamei este soluția care a funcționat în cazul unora. Pentru a evita scandalurile publice, compania le-a plătit cu țârâita salariile restante. Alții au făcut credite ca să pună mâncare pe masă.
Foștii muncitori de pe platformele GSP au protestat în fața sediului companiei. Foto: www.info-sud-est.ro
Oamenii au construit magistrale de gaze sau au forat pe platformele de foraj petrolier ale miliardarului în întreaga lume. Ei nu au fost direct angajați de firmele lui Comănescu, ci au ajuns să lucreze pentru el după ce au fost recrutați și înscriși pe statele de plată ale unei firme offshore din Cipru. Mișcarea asta i-a lăsat fără vreo formă de protecție în relația cu angajatorul. “În offshore nu ți se permite sindicalizarea. Se aplică legislația internațională. Ca să deschidem un proces avem nevoie de avocați pe drept internațional, care costă foarte mult”, a explicat unul dintre bărbați. Și-a continuat protestul cu speranța că imaginile și relatările presei îl vor determina pe Gabriel Comănescu să plătească salariile.
Săraci în România, bogați în Malta
În urmă cu o decadă, corporația lui Gabriel Comănescu și-a mutat bunurile în Malta. Flota de nave comerciale și opt platforme de foraj, evaluate la aproape 600 milioane de euro în 2011, au fost transferate treptat în proprietate a 26 de companii malteze. Acestea au fost mai apoi angrenate în contracte de sute de milioane de euro încheiate cu corporații internaționale precum OMV sau Gazprom. În România însă, toate aceste afaceri erau trecute în dreptul Grup Servicii Petroliere SA (GSP), cu sediul în Constanța, compania fanion a lui Comănescu. Cu toate acestea, în ultimii șase ani, compania românească a raportat pierderi de aproape 150 milioane euro. În schimb, firmele din Malta care dețin în proprietate navele și platformele au raportat profituri de ordinul zecilor de milioane de dolari, fiecare.
Studiu de caz: Bigfoot la Olimpiada de la Soci
4 decembrie 2009, alegeri prezidențiale, confruntarea finală Mircea Geoană – Traian Băsescu. Ultimul a anunțat triumfalist că “trustul de construcții petroliere” al lui Comănescu tocmai devenise subcontractor al Gazprom într-o afacere de de 180 de milioane de euro. Fostul președinte a greșit suma: GSP a încasat în final peste 313 de milioane de euro.
Traian Băsescu și Mircea Geoana la dezbaterea finală a campaniei electorale pentru prezidențialele din 2009. Foto: Mediafax Foto / Răzvan Chiriță
Compania lui Comănescu a instalat pentru Gazprom conducta submarină de gaze care a alimentat Sociul pe perioada jocurilor olimpice. Presa internațională a relatat că Putin a ordonat o investiție totală de 30 de miliarde de euro pentru evenimentul din 2014. Mare parte din banii folosiți în investițiile supraevaluate au ajuns în conturile prietenilor săi. Magistrala de gaz instalată de grupul lui Comănescu a costat în total aproape 1 miliard de euro (The New Yorker susține că prețul a fost umflat de cel puțin trei ori ). 600 de milioane de euro au costat materialele, respectiv conductele de oțel furnizate de firmele lui Arkady Rotenberg, prieten al președintelui rus Vladimir Putin.
[DOC] Veniturile grupului GSP în perioada 2010-2011 provenit din contracte de construcții inclusiv cel cu Gazprom.
Ele au fost instalate pe fundul mării la o adâncime de 80 de metri cu ajutorul navei Bigfoot 1, o navă special construită pentru lucrări marine. Vaporul dotat cu macarale de mare tonaj este deținut de compania malteză cu același nume, înființată în 2008 și parte din seria de 26 de societăți create pentru grupul lui Comănescu. În 2010, în conturile Bigfoot 1 din Malta au intrat 63 de milioane de euro, iar la final de an, offshore-ul a raportat, în Malta, 50 de milioane euro profit cu taxe aferente de 2.5 milioane euro. În țară, la același profit, taxele ar fi fost de până în 8 milioane euro. În bilanțul publicat acolo, offshore-ul maltez a declarat că a plătit taxe în procent de 35 la sută din profit dar auditorii grupului patronat de Comănescu au arătat că în urma procedurii de rambursare, pofitul este impozitat în mod real cu 5 la sută. În România însă, companiile sale au raporat pierderi și, ca urmare, datoriile au început să se acumuleze.
Fuga în Malta
Gabriel Comănescu a declarat public că a ales să-și mute vapoarele pe firme malteze ca să obțină mai ușor credite de la bănci. Specialiștii Deloitte, companie internațională de consultanță fiscală, au prezentat o altă parte a poveștii în 2011 când au audiat companiile malteze ale magnatului. Raportul lor notează: “În România taxele pe profit sunt de 16 la sută; În Malta taxa pe profit este de 35 la sută, dar printr-un mecanism de returnare, această taxă ajunge la 5 la sută în mod real”. Experții fiscali l-au încurajat pe Comănescu să rămână în Malta. I-au spus să păstreze distanța de România, spunând că autoritățile modifică prea des regimul taxelor și impozitelor. În pledoaria lor pentru Malta, finanțiștii de la Deloitte au argumentat că, în România, ANAF poate deschide investigații oricând, poate să le extindă către oricare dintre firmele din grup iar concluziile pot ajunge la “alte autorități” (n.a.-cel mai probabil s-au referit la procurori).
Cadoul de Crăciun
La un an după auditul Deloitte, în iunie 2012, Comănescu a ajuns în fața procurorilor și a inspectorilor ANAF. Primii l-au investigat pentru evaziune în cazul transferului platformelor Saturn, Jupiter, Prometeu pe firme din Malta. Cele trei au ajuns în patrimoniul companiilor din Malta în schimbul a 74 milioane euro. Procurorii au chemat inspectorii ANAF să evalueze evaziunea. După alți trei ani, în mai 2015, parchetul a închis dosarul penal pentru că inspectorii fiscali n-au fost în stare să spună dacă statul a fost sau nu păgubit. ANAF s-a trezit din amorțeală peste un alt an și a finalizat ancheta: GSP SA trebuia să plătească statului român 30 de milioane de euro TVA pentru tranzacțiile din 2008. Această sumă a inclus și penalități.
Platforma petroliera Saturn a companiei Petromar așa cum arăta în 2005 înainte să fie cumpărată de Gabriel Comănescu. Foto: Mediafax Foto / John Doe
Între 5 și 20 mai 2016 GSP a avut conturile blocate. Comănescu a apelat la actualul ministru al finanțelor, Ionuț Mișa, care conducea direcția Mari Contribuabili din ANAF. Ionuț Mișa a ridicat sechestrul si a eșalonat datoria pe 30 de luni la o rată de 1 milion de euro. Astfel, ANAF a devenit proprietarul temporar al navei Neptun, evaluată la 37,5 milioane de euro. Pe 20 decembrie 2016, actualul ministru Mișa a constatat că Gabriel Comănescu nu s-a ținut de cuvânt și n-a plătit ratele, așa că a anulat înțelegerea inițială. Tot el a căzut însă la pace două zile mai târziu, când a semnat o nouă eșalonare a datoriilor și, în plus, a iertat compania de o altă datorie de peste 1 milion de euro.
Ministrul Finanțelor, Ionut Misa a fost cel care i-a eșalonat datoriile lui Gabriel Comănescu. Foto: Mediafax Foto / Andreea Alexandru
Pentru că nu a fost de acord cu amenda fiscului, miliardarul Comănescu a apelat la instanță. Ecuația procesului este simplă: Comănescu spune că platformele sunt nave maritime și că nu trebuie să plătească TVA pentru tranzacție iar ANAF afirmă că nu sunt nave și susține contrariul în privința taxelor.
ANAF l-a amendat cu 30 de milioane de euro (TVA și penalități) pentru vânzarea platformelor în Malta; Comănescu s-a plâns că a fost sancționat pe nedrept pentru că legea e de partea lui. A invocat o prevedere fiscală care spune că atunci când o navă este vândută între două companii din Uniunea Europeană, tranzacția este scutită de TVA. Fiscul a arătat că platformele de foraj sunt parțial nave: sunt nave doar când se deplasează la locul unde forează.
Un cuvânt de milioane
În urmă cu două săptămâni a avut loc primul episod al duelului ANAF vs. Comănescu. În sala de judecată statul a fost reprezentat de un singur consilier juridic. O doamnă care și-a ținut documentele într-o plasă de plastic și avea textele de lege și documente subliniate cu cariocă verde fosforescent. A noteat fiecare cuvânt al adversarilor și căuta mereu prin documentele păstrate într-un dosar cu șină.
De cealaltă parte, compania lui Gabriel Comănescu a fost apărată de trei avocați, fiecare este specializat pe o bucată din dreptul comercial și fiscalitate. “Curtea de Justiție a Uniunii Europene trebuie să ne spună ce înseamnă navigație”, a declarat în pledoaria de deschidere unul dintre avocații companiei lui Comănescu. Avocatul a susținut că nimeni în Uniunea Europeană nu a stabilit sensul cuvântului navigație din perspectivă fiscală. Replica ANAF a venit rapid: “Navigația nu înseamnă să muți o platformă de foraj dintr-un punct în altul”. Reprezentanta ANAF a explicat judecătorului că platformele de foraj ale lui Comănescu au ajuns pe mare plutind dar ele nu sunt vapoare: “Când ajung la locul de forare nici nu mai plutesc. Sunt supendate deasupra apei și forează”.
Tot procesul a fost redus la o alegere simplă: dacă judecătorul decide că platformele de foraj navighează precum orice alt vapor, statul pierde cei 30 de milioane de euro.
Începuturile
Jupiter, Saturn și Prometeu au fost construite la Galați între 1985-1988 și au fost exploatate în anii 90 de Petromar, parte a grupului Petrom. Cele trei platforme naturalizate în Malta au făcut parte din flota OMV Petrom care le-a vândut la pachet în 2005 pentru 80,5 de milioane de euro. RISE Project a relatat că în 2006 Comănescu a devenit partener de afaceri cu cetățeanul german Bruno Siefken, director de exploatare al OMV Petrom la acea dată. Cei doi împărțeau un offshore din Insulele Virgine Britanice ale cărui documente au ajuns în posesia RISE Project în cadrul investigației internaționale #PanamaPapers. Omul de afaceri constănțean a explicat că Siefken nu l-a ajutat în achiziția platformelor. Pe de altă parte după ce a renunțat la platforme și până în 2012 OMV a încheiat 8 contracte cu GSP pentru cele trei platforme iar Bruno Siefken a devenit vicepreședinte al GSP.
GSP SA și Gabriel Comănescu n-au răspuns întrebărilor adresate de RISE Project.
