COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
”Eu m-am gândit și mulți s-au gândit la România să fie republică prezidențială” grăit-a președintele Klaus Iohannis deunăzi, la o întîlnire cu tinerii alegători, la un suc. Nu știm dacă și cînd își va vedea președintele visul cu ochii, dar sigur e că în ultima vreme a reușit să transforme România în republică constituțională. În așa măsură încît te gîndești unde am putea ajunge în ritmul ăsta, anul viitor.
Prin republică constituțională, scuze de cacofonie, am putea înțelege un stat în care cea mai intensă activitate și cel mai greu cuvînt ajung să îl aibă nu parlamentul, guvernul ori președintele, ci judecătorii Curții Constituționale, tot mai solicitați în activitatea lor.
Sigur că sarcinile le vin din direcții diferite, de la parlament, de la guvern, de la Avocatul Poporului, de la președinte, de la ÎCCJ, de la tribunale șamd. Pînă în 2010, un număr fabulos de dosare, peste 10.000 anual, ale CCR era constituite pe baza excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în diverse procese în justiție. O schimbare inspirată de legislație acum opt ani a dus la scăderea dramatică a numărului acestora.
Spre ghinionul judecătorilor – care sunt nevoiți să judece în complet integral toate aceste dosare -, în ultimul an, după o perioadă ceva mai relaxată, a apărut un ”angajator” nou, care îi cocoșează cu munca. E vorba de președintele Klaus Iohannis.
În 2016, el a făcut 3 sesizări de neconstituționalitate a unor legi. În 2017 a lăsat-o chiar mai moale: doar două sesizări.
Anul acesta, însă, s-a declanșat tăvălugul: pînă la data de 17 decembrie, a ultimei sesizări, președintele României a făcut – țineți-vă bine – nu mai puțin de 44 de sesizări ale CCR pe marginea unor legi. Și anul nu s-a încheiat.
În medie, una la 7,9 zile.
Numai în primele 18 zile ale anului Iohannis făcuse mai multe cereri decît în tot anul guvernării Cioloș.
Pe lîngă acestea, mai sunt și 20 de cereri către parlament de reexaminare a unor legi.
Președintele dă semne că se află într-un furibund război legislativ cu parlamentul României, contestarea legilor într-o formă sau alta a devenit, de departe, cea mai importantă activitate a sa de zi cu zi. Nu mai vorbim de solicitările către CCR care vin dinspre partidele de opoziție, ori despre soluționarea conflictelor constituționale între puteri ale statului, și ele tot mai dese.
Se impune o întrebare de maximă importanță: de vină e actualul legislativ, care anul trecut scotea legi normale, dovadă numărul infim de contestări prezidențiale, iar acum s-a prostit brusc?
Ori, poate, confruntat cu acuzații tot mai numeroase de inactivitate cotrocenistă, șeful statului a găsit cea mai lesnicioasă modalitate de a arăta că lucrează?
Oricare ar fi răspunsul corect, dacă ritmul exploziv de creștere a solicitărilor prezidențiale se menține și anul viitor, probabil că, în eventualitatea unui al doilea mandat, Klaus Iohannis va trebui dotat cu o Curte Constituțională de uz personal. Iar numele țării schimbat în Republica Constituțională România.
