„Recursul compensatoriu” nu există: PRO ȘI CONTRA

0
31

de Avocat Florin Constantin Durgheu

La data de 4 decembrie 2019, Plenul Camerei Deputaților a votat abrogarea legii „Recursului compensatoriu”.

Am pus între ghilimele recurs compensatoriu deoarece, în legislația penală din România, această terminologie pur și simplu nu există, în lege fiind menționați doar termenii de compensare și măsură compensatorie.

Deoarece termenul de recurs compensatoriu a „sunat bine” când a fost folosit pentru prima dată în presă, toată lumea l-a adoptat ulterior și a rămas folosit și în prezent.

Mai mult, pentru ca terminologia recurs compensatoriu să fie validă din punct de vedere juridic ar trebui ca, în urma admiterii unui astfel de recurs, o persoană să fie eliberată din penitenciarul în care se afla în executarea unei pedepse definitive.

Este unanim cunoscut faptul că, nicio persoană nu poate fi eliberată din penitenciar (exclusiv) în baza legii recursului compensatoriu.

În baza legii adoptate de Parlamentul României la data de 14 iulie 2017, un deținut câștigă 6 zile la 30 de zile executate în condiții improprii, ceea ce îi permite să intre mai repede în comisia de liberare condiționată dar, pentru ca acea persoană să fie efectiv eliberată este obligatoriu ca, în urma avizului favorabil al comisiei de liberare condiționată, judecătorul delegat, după ce a ascultat concluziile procurorului de ședință, să admită cererea de liberare condiționată.

În situația în care judecătorul respinge solicitarea de liberare condiționată, persoana care a formulat-o a beneficiat de legea recursului compensatoriu doar pentru a putea sesiza mai repede comisia de liberare condiționată.

Pentru a putea emite argumente pro și contra abrogării legii recursului compensatoriu este important de subliniat motivul care a generat adoptarea legii recursului compensatoriu.

La data de 25 aprilie 2017, C.E.D.O. a pronunțat o Hotărâre prin care România a fost amendată cu suma de 17.850 euro, ca urmare a faptului că Daniel Arpad Rezmives, Laviniu Mosmonea, Marius Mavroian și Iosif Gazci au reclamat faptul că și-au executat pedepsele în condiții improprii, condiții care nu corespund exigențelor C.E.D.O..

Hotărârea C.E.D.O. din data de 25 aprilie 2017 a devenit Hotărâre Pilot.

Ca urmare a pronunțării Hotărârii Pilot anterior menționate, legiuitorul a avut de ales între a acorda o compensație bănească pentru fiecare zi de detenție, în condiții improprii, începând cu data de 24 iulie 2012, dată la care C.E.D.O. a pronunțat Hotărârea Pilot prin care s-a constatat faptul că România nu respectă standardele minime impuse pentru fiecare deținut, sau a acorda o compensație în zile considerate ca și executate, la 30 de zile efectiv executate.

Legiuitorul a agreat ideea acordării unei compensații în zile considerate ca și executate, la 30 de zile efectiv executate în condiții improprii.

Pentru a respecta adevărul, trebuie menționat faptul că proiectul legii recursului compensatoriu a fost lansat de Ministrul tehnocrat al Justiției, d-na Raluca Prună care a propus o compensare de 3 zile la 30 efectiv executate în condiții improprii.

Tot din respect pentru adevăr, trebuie menționat faptul că, Parlamentul a adoptat în final legea care prevede o compensare de 6 zile la 30 efectiv efectuate în condiții improprii, ca urmare a propunerii venite din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

Este de netăgăduit faptul că, orice persoană care a intrat în coliziune cu legea penală și a fost condamnată definitiv de către instanța de judecată la o pedeapsă privativă de libertate    într-un loc de detenție, trebuie să-și ispășească pedeapsa, conform dispozițiilor legale incidente.

La fel de adevărat este faptul că, orice persoană condamnată definitiv la o pedeapsă privativă de libertate într-un penitenciar, trebuie să beneficieze de condițiile minime impuse de legislația europeană.

Deși personal nu sunt de acord ca Statul să aloce pentru un deținut o sumă mai mare pe lună decât pentru un copil abandonat într-un Centru aparținând D.G.A.S.P..C., consider că orice persoană care a intrat în conflict cu legea penală și a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate într-un penitenciar, trebuie tratată cu respect, în sensul oferirii unor condiții civilizate, atât din perspectiva suprafeței alocate / deținut în celulă (minimum 3 m cubi), cât și a hranei și a programelor de reeducare.

Din păcate acum, la 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, prea puține locuri din penitenciare au fost reabilitate astfel încât să corespundă normelor europene.

Din cauza acestui fapt, a fost și avalanșa de procese inițiate de deținuții din România la C.E.D.O., procese soldate, în cea mai mare parte, cu condamnarea Statului Român.

După promulgarea legii prin care se abrogă legea recursului compensatoriu, este ușor de intuit faptul că vom asista la o nouă avalanșă de plângeri depuse la C.E.D.O. de către persoane care se află în executarea unei pedepse definitive privative de libertate, ulterior datei de 24 iulie 2012.

Evident, este ușor de anticipat faptul că România va fi din nou condamnată de către C.E.D.O. ca urmare a nerespectării condițiilor minime de detenție pentru un deținut.

În aceste condiții, se naște întrebarea legitimă : Ce ar trebui să facă Președintele României, să promulge din prima legea care abrogă legea recursului compensatoriu sau să o trimită spre reexaminare, urmând să o promulge doar dacă legea i s-ar întoarce exact în aceeași formă ?

Dacă ar trimite legea spre reexaminare, pe de o parte, ar da dovadă de viziune deoarece ar prevedea condamnările pe care C.E.D.O. le va pronunța din nou împotriva României, dar, pe de altă parte, ar nemulțumi electoratul # rezist și ar stârni indignarea liberalilor care l-au susținut pentru câștigarea celui de-al doilea mandat de Președinte al României.

Referitor la retorica clasei politice, în special a membrilor P.N.L. și U.S.R., se impune a fi făcută o mențiune pertinentă : deși mulți dintre membrii acestor partide, nu doar că au votat legea recursului compensatoriu, dar au avut și intervenții favorabile de la tribuna Parlamentului cu prilejul dezbaterilor prilejuite de adoptarea acestei legi, acum sunt extrem de vocali împotriva acestei legi pe care au susținut-o, după cum le-a permis elocința cu care sunt înzestrați și au votat-o.

Ipocrizia unor persoane care se cred oameni politici nu este, din păcate, un element de noutate.

Observ că, în această situație, în actualul context, cei care „au apelat” din nou la ipocrizie au făcut-o absolut gratuit deoarece, în loc să se prefacă că au uitat faptul că au susținut și votat legea recursului compensatoriu, trebuiau să evidențieze cruda realitate : în perioada 19.10.2017 – 21.06.2019, din unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor au fost puse în libertate, prin acordarea beneficiilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 169/2017, un număr de 18.849 de persoane.

Din totalul de 18.849 de persoane, 840 de persoane au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de omor, 73 de persoane au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, 81 de persoane au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, 355 de persoane au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, etc..

Politicienii care au susținut și votat legea recursului compensatoriu iar acum sunt foarte virulenți la adresa ei, puteau evita cu dibăcie ipocrizia prin simpla recunoaștere a greșelii de a include în rândul persoanelor care beneficiază de această lege și persoanele condamnate pentru infracțiuni prin care au suprimat viața unei persoane sau au comis infracțiuni cu violență.

Acești politicieni mai aveau o variantă de a evita „apelarea” la ipocrizie, din nou : puteau susține hotărât faptul că, deși au dat dovadă de îngăduință cu prilejul adoptării Legii nr. 169/2017, sunt nevoiți să revină asupra deciziei din cauza celor peste 500 de persoane care au fost eliberate și ca urmare a primirii beneficiului de 6 zile la 30 de zile efectiv executate în condiții improprii și care au comis, din nou, infracțiuni cu violență.

Aceste peste 500 de persoane care au recidivat într-un termen atât de scurt, săvârșind din nou infracțiuni cu violență, în unele cazuri similare cu infracțiunile pentru care au fost condamnate definitiv anterior, au scandalizat pur și simplu orice om de bună – credință din această țară.

Evident, pentru a evita ipocrizia, politicienii care au apelat la ea trebuiau să se poată auto include în categoria oamenilor de bună credință, fapt care s-a dovedit a fi dificil.

Pentru a sintetiza, abrogarea legii recursului compensatoriu nu poate fi catalogată decât ca o măsură populistă luată strict pentru mulțumirea electoratului # rezist, în condițiile în care Guvernul nu adoptă, în regim de urgență, măsuri viabile de îmbunătățire rapidă a condițiilor de detenție din penitenciare.

Imediat după intrarea în vigoare a legii prin care se abrogă recursul compensatoriu, un nou val de plângeri va fi înregistrat la C.E.D.O., fapt care va avea drept consecință condamnarea din nou a Statului Român pentru condițiile necorespunzătoare de care beneficiază persoanele aflate în executarea unei pedepse definitive privative de libertate.

În urma condamnărilor pe care le va suporta, Statul Român va fi obligat, din nou, să ofere compensații persoanelor care nu beneficiază de condițiile impuse de legislația europeană pentru un deținut.

Cel mai probabil, de data aceasta se vor oferi compensații bănești, având în vedere faptul că s-a renunțat, nu de multă vreme, la compensațiile în zile considerate ca și executate.

Singurele necunoscute sunt cele referitoare la cuantumul compensației bănești și la culoarea politică a Guvernului care va ocupa vremelnic în acea perioadă Palatul Victoria, respectiv guvern de dreapta sau guvern psd-ist.

Strict orientativ menționez cuantumul compensațiilor bănești oferite de alte țări ale Uniunii Europene : Italia – 8 Euro/zi, Ungaria – 5 Euro/zi, Bulgaria – 3 Euro/zi.

Evident, pentru a fi ușor digerabilă, măsura compensatorie în bani va fi prezentată la acel moment ca fiind o măsură pe care Statul Român a fost obligat să o ia, uitându-se faptul că o măsură similară tocmai ce a fost abrogată în ovațiile publicului. Despre reacțiile cetățenilor români care vor fi indignați de faptul că, din impozitele pe care le achită Statului Român, acesta despăgubește cu sume importante infractorii pentru fiecare zi de detenție în condiții improprii, voi scrie un articol în viitorul nu prea îndepărtat, mai precis imediat după adoptarea noii legi a „recursului compensatoriu”.