COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
O întrebare majoră a rămas pînă azi fără un răspuns clar: conflictul din Kosovo și bombardarea fostei Iugoslavii ar fi fost la fel de dramatice în absența scandalului Clinton-Lewinsky, fostul președinte american fiind acuzat că a vrut să abată atenția de la problemele sale politico-familiale?
Greu să nu îți vină în cap acest precedent urmărind prestația-șoc a președintelui Klaus Iohannis cu cîteva zile înaintea audierii soției sale la Parchetul General într-un dosar neliniștitor, care poate lua turnuri periculoase.
Ce ne transmite azi Klaus Iohannis, folosind pretextul unui discurs în fața Adunării Generale a Asociației Municipiilor din România:
”Trebuie să menționez o mare îngrijorare pe care o am, pe care sper că o aveți, cu toate că nu vă privește direct. Este vorba de anul 2019. Știți bine că, de la 1 ianuarie 2019, România va prelua Președinția Consiliului UE, o poziție extrem de importantă, o poziție extrem de onorantă, o poziție extrem de solicitantă, mai ales pentru Guvern.
Părerea mea este că nu suntem pregătiți pentru așa ceva.
Acum câteva săptămâni, am fost întrebat de jurnaliști și am spus că vom face față rezonabil, dar numai că între timp lucrurile au luat-o razna. La Guvern nu se mai înțeleg responsabilii pentru diferite sectoare, persoanele care ar trebui să se ocupe de chestiunile europene pleacă sau sunt demiși, și în acest fel ne trezim în ceasul al 12-lea total, total nepregătiți”.
Stupefacție maximă.
Și o precizare extrem de importantă: nu acum ”cîteva săptămîni” era liniștit președintele în privința președinției Consiliului European.
Ci acum șase zile, pe 6 noiembrie, cînd a făcut declarații la finalul conferinței „Educația rescrie povestea”, organizate cu prilejul aniversării a 5 ani de Teach for Romania.
La acea vreme, Iohannis dădea asigurări că în pofida învolburării care arată în ansamblu o ”politică de foarte proastă calitate”, există o colaborare între Președinție și Guvern pentru o ”președinție rezonabilă”.
”Dar, în toată această învolburare, care în ansamblu arată o politică de foarte proastă calitate, pot să spun că avem undeva și un punct care mie îmi dă o oarecare speranță. În domeniul politicilor europene și în domeniul pregătirii pentru Președinția Consiliului Uniunii Europene, cel puțin până acum, s-a colaborat între Președinție și Guvern, s-a colaborat cu cei de la Bruxelles și cred că vom reuși, chiar și în aceste condiții foarte dificile, să arătam că putem să construim o Președinție rezonabilă” adăuga el.
Exact a doua zi, exploda bomba: audiat la Parchet, ziaristul Răzvan Savaliuc, de la Lumea Justiției, dădea ca sigură o informație care circula pînă atunci sub formă de speculație, anume că urmează la rînd soția președintelui, în dosarul deschis în urma unei plîngeri penale pentru abuz în serviciu, fals, spălare de bani şi grup infracțional organizat, privind obţinerea nelegală a sute de mii de euro.
Pe 9 noiembrie, întreaga presa informa că audierea e stabilită pe 15 noiembrie, orele 12,00.
În aceeași zi de 9 noiembrie, apare misterioasa demisie a ministrului Victor Negrescu, al Afacerilor Europene, surprinzîndu-și chiar proprii colegi din PSD. O demisie care nu e lămurită nici acum deplin, dar e folosită azi de Iohannis ca argument pentru ”repoziționarea” sa și pentru atacarea guvernului.
La doar șase zile de cînd era plin de speranță și mulțumit public de cooperarea cu guvernul Dăncilă în privința președinției europene, Klaus Iohannis se răsucește și decretează apăsat contrariul.
După care face marele anunț:
”Cred că, din păcate, și acum, în ultimul moment, necesitatea politică este înlocuirea acestui accident al democrației românești care este Guvernul Dragnea-Dăncilă(s.n.). Nu există nicio perspectivă de bună guvernare. Nu există nicio perspectivă de bună implicare în afacerile europene. Aceste lucruri sunt foarte grave”.
Un semnal ce va fi receptat rapid de către forțe politice și nu numai, care pînă acum o lăsaseră mai moale cu atacurile la guvern. Pînă într-acolo încît la adresa lui Klaus Iohannis și a PNL apăruseră critice severe și multiple din zona opoziției legate de pasivitatea lor.
Acum, președintele iese brusc din letargie și apasă butonul roșu anti-guvernamental.
Ce urmează?
În mod firesc, precipitare la nivelul depunerii moțiunii de cenzură, negocieri aprinse pentru trecerea ei prin parlament, mobilizare la nivelul străzii, activare puternică a diviziei presă și tot tacîmul uzual.
Ce să se fi întîmplat cu președintele de a ajuns în doar cîteva zile la concluzia că acest guvern de el instalat e un accident al democrației și a înghițit hapul plasării în siajul lui Cioloș, care cere răspicat de săptămîni bune dărîmarea guvernului?
Mai nimic, afară de vestea audierii primului membru al familiei prezidențiale la Parchet.
Un eveniment atît de dezastruos încît trebuie acoperit cu orice preț.
Inclusiv cu cel al declanșării unui nou conflict politico-social major în preajma aniversării Centenarului și a preluării președinției Consiliului European.
Să zicem mersi că, spre deosebire de scandalul Lewinsky, audierea Primei Doamne nu va implica și niscaiva bombe.
Mai există, desigur, o variantă, dar una nu foarte plăcută pentru președinte: aceea ca vajnica sa chemare la luptă să nu mai miște munții din loc, ba chiar niciun amărît de bolovan.
Ceea ce ar echivala cu semnalul că avem încă un președinte aruncat de sistem ca un balast devenit inutil.
- Advertisement -
