Pentru cei care nu mai au de ce crede în întâmplări și accidente, mai ales în domeniul justiției românești, multe lucruri sunt curioase la DNA. În primul rând, președintele Senatului urma să participe la o adunare a grupului politic european din care face parte partidul său dar, de rușine să nu-l arate cu degetul tovarășii de drum, a renunțat la poza de familie ca să citească în week-end căruța de dosare. A luat această decizie joi, după ce l-a ajuns din urmă schija din 2008. De altfel, e de așteptat ca la lucrările grupului european să se discutate și cererea de excludere a partidului lui Tăriceanu din ALDE european pentru că nu divorțează de PSD să lase liber patul conjugal. Varujan Vosganian, aghiotant vocal al lui Tăriceanu, dă vina pe USR care ar vrea cu orice preț să-i evacueze cu forța cuvântului (La calunnia è un venticello) și să le ocupe locul în gruparea europeană. Cine știe ce cucută le-au turnat în ureche de au ajuns să-i creadă! S-a aflat, ulterior, că e vorba despre o politiciană austriacă (Beate Meinl-Reisinger, președinta partidului Forumul Liberal Noua Austrie), revoltată de reprimarea manifestațiilor din 10 august. Sau poate că știa din Austria de iminența dosarului de corupție trimis pe adresa lui Tăriceanu, se spune într-un comentariu al postului de radio Europa Liberă.
Procuratura a reușit, după zece ani de moșit degeaba dosarul Microsoft, să facă scăpați vreo cinci miniștri și niște secretari de stat. Plasa întinsă de ei a fost prea delicată și marii rechini au sfâșiat-o cu dorsala. Sau poate că au întins năvodul în altă parte, prea sus sau prea jos, au făcut prea mare zarvă și au speriat peștii cei mari care au dat din cozi și și-au depus icrele pe alte coaste de azur. Nu au mai prins decât ceva plevușcă, să țină de foame presei. Prejudiciile imense invocate odinioară de Laura Kovesi nu au fost recuperate, părând doar recuzita unei campanii anticorupție bine orientate politic, mai comentează postul de radio finanțat de Congresul american.
Cel puțin așa pare să rezulte din cele 73 de dosare pe care vicepreședintele Senatului, Claudiu Manda, le-a primit pe poarta din spate a Palatului Parlamentului (acolo e Senatul) și le-a dosit. Poate că Manda a fost prea multă vreme șeful Comisiei pentru controlul SRI și s-a nărăvit la confidențialitatea înregistrărilor cu metode specifice. De altfel, nimeni nu a îndrăznit să-i spună lui Tăriceanu despre dosarele care, la cât volum de muncă au presupus și la cât sunt de multe, ar trebui să-l condamne la ere geologice de pârnaie și nu la neînceperea urmăririi penale sau la ceva condamnări cu suspendare, cum ne-am obișnuit. Procurorii par să nu fi fost prea interesați de relevanța probelor (ar fi fost, se pare, suficiente o sută de pagini bine redactate, ba chiar și doar chitanțele emise de firma austriacă – Fujitsu Siemens Computers GmbH – pe numele lui, dacă există), ci doar să-i pună în cârca lui Tăriceanu întregul dosar Microsoft pentru a fi convingători, pe principiul că documentele irelevante acumulate în mari cantități vor fi devenit calitate. Aș vrea să văd cum e transportat dosarul în sala de judecată și judecătorul care se descurcă în cele aproape 15 mii de file. Oricum, pe baza acestor dosare li se va cere senatorilor, într-un viitor greu previzibil, să-i retragă imunitatea șefului cel mare al micului partid ALDE. Dosarele vor ajunge la începutul săptămânii viitoare la Comisia juridică unde vor fi ștampilate și „opisate” pagină cu pagină, că nu degeaba românii dau lecții de măestrie la munca în zadar. Acolo vor fi examinate și se va decide dacă cererea va fi înaintată votului în plen (dacă se va cere sau nu ridicarea imunității parlamentare). În Senat, majoritatea a devenit minoritate de la o vreme, iar majoritățile se obțin doar conjunctural, în urma unor târguri pe care nu le putem decât bănui după destinatarul torturilor și sticlelor de șampanie. Așadar, e posibil ca viitorul lui Tăriceanu să fie licitat din greu, mai ales dacă este carceral, mai spune Radio Europa LIberă.
