De data aceasta, însuși Roubini lovește din nou. Săptămâna trecută, într-un material publicat de cotidianul francez Les Echo, Nouriel Roubini împreună cu Project Syndicate, prezintă o serie de motive care anunță o nouă criză.
Primul argument este, culmea, chiar creșterea solidă a economiei americane care a depășit potențialul. Până în anul 2020, creșterea economică americană se va epuiza și are toate șansele să se transforme în recesiune.
În al doilea rând, Rezerva Federală americană a anunțat deja că va crește dobânzile, un proces care chiar se întâmplă. În acest moment, dobânda la dolar este de 2,25% și conform anunțului Rezervei Federale va ajunge până în anul 2020 la 3,5%.
În aceste condiții, inflația va urca în condițiile în care prețul țițeiului dă semne de creștere. De altfel, investitorii pe piețele internaționale au luat deja în calcul creșterea inflației începând să își orienteze investițiile de pe piața de capital către obligațiuni, cea mai bună dovadă în acest sens fiind creșterea din ultima perioadă a randamentelor la obligațiunile americane.
Totodată, celelalte bănci centrale și în special Banca Centrală Europeană vor normaliza în următoarea perioadă politica monetară, ceea ce înseamnă că se va trece la creșterea dobânzilor.
În al treilea rând, războiul comercial aflat în derulare care opune administrația Trump marilor blocuri comerciale ale lumii. Este un fel de război care seamănă cu principiul singur împotriva tuturor. Adică, administrația americană a impus deja taxe vamale în relația cu economia chineză, a anunțat că dorește să schimbe tratatele comerciale cu Uniunea Europeană sau cu Japonia și a încheiat deja acorduri cu Mexic și Canada. În aceste condiții, economiștii se așteaptă ca inflația să crească în toate marile economii ale lumii.
În al patrulea rând, arată Nouriel Roubini, Europa se confruntă cu o creștere economică lentă în condiții de fricțiuni comerciale. Europa are o problemă la orizont numită Italia. Politicile bugetare ale Italiei riscă să crească datoria suverană a zonei euro existând în același timp, probabilitatea ca politicienii aflați la putere în Italia să apese din nou pe pedala ieșirii din zona euro.
În al cincilea rând, piețele bursiere mondiale sunt la maxime istorice. Ceea ce arată că, mai devreme sau mai târziu, o corecție este inevitabilă. În același timp, piețele imobiliare ating și ele valori maxime în tot mai multe economii. Totodată, companiile și statele au ajuns la un grad record de îndatorare. Ceea ce va face ca rostogolirea datoriilor să fie tot mai scumpă.
Îndatorare masivă, creștere economică ajunsă în faza finală și maxime istorice pe piețe. Toate aceste evoluții arată că economiile dezvoltate au marje foarte mici de a mai stimula creșterea economică. În plus, asupra statelor planează spectrul populismului care poate aduce schimbări în politică și în politicile economice. În Europa, de exemplu, ascensiunea unor partide populiste poate să întârzie reformele așteptate în zona euro sau în Uniunea Europeană.
În esență, Roubini crede că acum statele au marje de manevră mult mai mici de a lupta cu crizele care pot apărea. Ceea ce le face vulnerabile în fața unor potențiale crize. De accea, criza și recesiunea de mâine vor fi mai severe și mai lungi decât cea de ieri, conchide Nouriel Roubini.
