COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG):
Protecția și invulnerabilitatea au și ele limite. Care depind de conjunctură, de oameni, de preț. Dacă prețul lor de prezervare devine, la un moment dat, mult mai mare decât valoarea lor de piață, atunci derobarea, descotorosirea de ele, vor urma inevitabil.
Că Laura Kovesi se află sub înalta protecție a SUA cred că nu mai trebuie dovedit. La câte dezvăluiri compromițătoare au apărut în ultima vreme despre domnia sa, ar fi trebuit să zboare de mult din funcție, poate chiar într-o colivie de maximă siguranță dacă ar fi să judecăm după câte vieți nevinovate a încovoiat. De fiecare dată, însă, sau o declarație a ambasadorului, sau niște vizite oculte ale acestuia la personaje cheie, sau minciuni jenante, de susținere, din partea președintelui României, au făcut ca zborul protejatei să se amâne și impresia că ar fi invulnerabilă să se consolideze.
Dar să ne amintim că și Nicolae Ceaușescu părea invulnerabil, protejat de aceleași State Unite, și, deodată (conjunctură, oameni, preț), protecția lor a dispărut și poporul a primit satisfacție. De popor nu am amintit încă, dar are și el rolul lui aici. Nu că pe americani i-ar fi interesat sau îi interesează (atunci când iau decizii strategice în legătură cu România) ce vrea sau ce zice poporul român. Interesul lor e singurul criteriu după care se ghidează. Puțin le pasă lor de voința poporului român! S-a văzut asta în multe rânduri (de exemplu la referendumul pentru demiterea lui Băsescu) dar nu acesta este subiectul nostru acum. Nu voi insista, așadar, cu alte exemple. Oricum, cei bine informați le știu.
Rolul poporului român, în logica americanilor, este să poată fi invocat atunci când le convine lor. Și, mai ales, atunci când ei își încalcă angajamentele.
A o lăsa pe Laura Kovesi din brațe ar fi, clar, o încălcare de angajament. Cât le este încă utilă și costurile protejării ei se rezumă la vorbe, nu au însă de ce să o abandoneze. Doar este creatia lor.
E drept că un ușor curent anti – american s-a iscat de când domnul Klemm a ales să ignore complet scandaloasele abuzuri ale DNA și să o susțină, nesocotindu-și statutul și valorile democratice, pe șefa acestei instituții. Dovezile împotriva Laurei Kovesi nu au fost însă atât de nete încât evidența lor să zdrobească orice contraargument și frustrarea populară să dea peste cap ácele sondajelor.
Întrebarea mea din acest moment este: SUA, prin domnul ambasador Klemm, ar mai susține-o pe Laura Kovesi cu atâta vigoare dacă împotriva dânsei ar apărea o probă devastatoare? O „probă regină”? Eu cred că nu, și cred că, în acel moment, și-ar justifica pasul înapoi prin invocarea poporului, așa cum vă spuneam.
Dar ce este aceea o „probă regină”?
Prima oară această sintagmă în legătură cu Laura Kovesi am auzit-o rostită de colonelul Daniel Dragomir. Domnia sa spunea că deține o mulțime de probe împotriva șefei DNA dar nu deține „proba regină”. Ce m-a mirat atunci este că din formulare și din intonație rezulta că o astfel de probă ar exista, dar nu este în posesia lui.
Nu e greu de înțeles că prin „probă regină” se înțelege o probă totală, decisivă, care face inoperantă orice tentativă de mușamalizare. Cam cum au fost înregistările cu Mircea Băsescu realizate de Băsică.
M-am întrebat adeseori, după acea declarație a lui Daniel Dragomir, dacă o astfel de „probă regină” împotriva Laurei Kovesi chiar există cu adevărat. Și am ajuns la concluzia că da, există!
Și nu una singură ci, probabil, mai multe. Nu le-am văzut, nu știu exact în ce constau ele, dar, ca și cristalele radioactive, iradiază și produc efecte. Care sunt identificabile de la o poștă.
O astfel de „probă regină” deține cu siguranță Traian Băsescu. Stau mărturie, pe de o parte, declarațiile lui cum că a înregistrat în secret și a pus bine toate discuțiile din biroul său prezidențial de la Cotroceni și, pe de altă parte, ceea ce foarte corect a observat Mugur Ciuvică într-o emisiune recentă la A3, faptul că după aceste declarații și Traian Băsescu și cei foarte apropiați lui (amica Elena Udrea, ginerele Radu Pricop, fiica Ioana Băsescu) au fost lăsați în pace atât de DNA cât și de Parchetul General, semn că moneda lui de schimb a fost atât de puternică încât s-a putut cădea la o înțelegere chiar cu atotputernica Laura Kovesi.
O a doua „probă regină” este foarte posibil să fie deținută de procurorul Negulescu, zis și Portocală. Nu întâmplător apropiați de-ai acestuia, poate chiar stimulați de el, au lansat în spațiul public informația că Portocală ar deține înregistrări cu Laura Kovesi prin care aceasta îi dădea în clar ordine ilegale privind executarea unor „ținte” politice. Nu informația respectivă demonstrează că astfel de înregistrări ar putea exista, ci modul aparent inexplicabil și iresponsabil în care Laura Kovesi îl protejează pe fostul ei subaltern, în ciuda puzderiei de dovezi de toate felurile care îl acuză pe Negulescu de cele mai degradante fapte.
În fine, vă voi surprinde acum cu bănuiala că există și o a treia „probă regină”, despre care nu am auzit pe nimeni vorbind până în prezent în spațiul public. Ea ar fi în posesia lui Liviu Dragnea, și ar fi fost obținută de acesta prin intermediul excelentelor sale relații pe care le-a dezvoltat, printre alții, cu politicieni de vârf și cu alte personalități proeminente din Israel. Nu este o informație obținută pe surse, nu este o certitudine, este doar intuiția mea, alimentată de frâna paranormală ce intervine în toate acțiunile declanșate împotriva lui Dragnea ori de câte ori acestea se apropie periculos de mult de liderul PSD.
Ce au în comun cele trei exemple pe care vi le-am furnizat? Un lucru foarte simplu: comportamentul defensiv, prudent, chiar șovăitor aș spune, al Laurei Kovesi. Modul în care un prădător dovedit de atâtea ori nemilos, care și-a cultivat cu obstinație o aură de „neînfricare”, își pilește colții și își ține ghearele în teacă atunci când vine vorba de Băsescu și familia lui, de Negulescu și de Dragnea, are darul de a pune pe gânduri.
Cine crede că prădătorii nu au instinct de conservare, se înșeală profund.
Laura Kovesi dovedește, prin noncombatul față de cei trei amintiți mai sus, că se teme de „proba regină”. Ceea ce înseamnă că o astfel de probă există.
Cel puțin o astfel de probă.
