Bridgewater este cel mai mare administrator de fonduri de investiții din lume și este managerul unor active în valoare de 160 miliarde dolari. De fapt, ce s-a întâmplat? Managerul fondurilor de hedging a dat ordine de vânzare a acțiunilor la cele mai importante companii europene. Fondul de investiții și-a deschis poziții “short”, așa cum se spune în limbaj de specialitate, adică și-a exprimat intenția de a vinde acțiuni. Nu peste noapte, ci într-o perioadă limitată de timp.
Opțiunile de vânzare ale Bridgewater au început în Italia, în toamna anului trecut, când fondul de investiții a decis să vândă acțiunile pe care le deținea la băncile italiene. Motivul era clar: în toamna anului trecut, au apărut datele privind creditele neperformante pe care le au băncile italiene. În plus, asupra societăților bancare italiene există și presiunea reglementărilor Băncii Centrale Europene, reglementări care cer scăderea ratei creditelor neperformante.
Dar ordinele de vânzare ale fondului de risc nu privesc doar acțiunile băncilor italiene, ci și ale unor companii din energie precum Eni sau Enel. De asemenea, se pariază pe scăderea acțiunilor celor mai mari companii europene. Din Germania, sunt firme ca Siemens și Deutsche Bank, din Franța, sunt vizate companii ca BNP Parisbas sau Total. Pe lista fondului de investiții se mai află și acțiunile băncii olandeze ING, ale Unilever și ale unor companii precum Sanofi sau Nokia.
Nu ar trebui să credem că Bridgewater este un fond infailibil. Presa de specialitate franceză dă exemplul unei afaceri proaste pe care a făcut-o acest manager de fond atunci când a decis să vândă, la deschiderea pieței, acțiuni la compania Airbus, în valoare de 381 milioane euro. Numai că joia trecută, firma din industria de aviație a raportat rezultate financiare peste așteptări și ca urmare acțiunile au crescut cu 10%. Ceea ce a însemnat o pierdere importantă pentru fondul de investiții, mai spune RFI.
Marea întrebare este: de ce pariază fondul Bridgewater pe scăderea prețurilor acțiunilor europene?
Cunoscut fiind faptul că este un fond de investiții care nu atacă neapărat companii, ci care urmărește evoluția datelor fundamentale ale economiei. Iar economia europeană are rezultate bune în ultimul an, plecând de la cifra de creștere economică și ajungând la rata scăzută a șomajului. Desigur, în replică, se pot aminti problemele economice precum deficitele bugetare, datoriile suverane sau așteptările inflaționiste.
De fapt, specialiștii notează că fondul de investiții de risc pariază contra curentului, în sensul că mulți investitori își mută o parte a portofoliilor către bursele europene considerându-le mai puțin volatile decât piața americană, aflată la apogeul ciclului de creștere.
Dincolo de datele fundamentale ale economiei europene a atras atenția o analiză realizată de fondatorul fondului de investiții. Analiza a fost publicată în martie 2017 și tratează tema populismului. Este un studiu de economie și istorie, în același timp, care depășește momentul și decizia unui fond de investiții de a paria 22 miliarde dolari împotriva principalelor acțiuni europene. Studiul intitulat “Populismul: fenomenul” analizează o serie de conducători populiști din perioada interbelică și pe baza unui indice construit de autori arată că în, acest moment, populismul a ajuns la cel mai înalt nivel din anii 1930. Sumarizând, populismul se rezumă la următoarele caracteristici: puterea omului comun, atacul asupra elitelor intelectuale și politice, atacuri asupra corporațiilor sau asupra băncilor, protecționism, naționalism, întărirea puterii militare și influența sau controlul asupra mass-media. Sunt teme care nu privesc doar evoluția piețelor de capital europene, ci felul în care funcționează democrația și societatea.
