Klaus Schwab și Forumul Economic Mondial (WEF) – aceiași factori care au informat planeta că până în 2030 „nu vom avea nimic și nu vom fi fericiți” – cântă acum laudele „Teoriei critice a rasei” (CRT) , un concept controversat care pune vina pentru inegalitățile globale în seama rasei albe. (…)Chiar toți acei bărbați de culoare încarcerați, închiși alături de milioane de albi și hispanici, de asemenea, să se fi găsit în spatele gratiilor din cauza rasismului inerent al forțelor de poliție locale? Aceasta pare a fi o simplificare majoră a unei probleme extrem de complexe. La urma urmei, ce s-a întâmplat când orașul Seattle a încercat să creeze o zonă de „vară a iubirii” fără poliție în timpul protestelor Black Lives Matter? În câteva zile, aceiași protestatari care aruncaseră cu pietre și sticle în direcția autorităților au apelat brusc 911, cerând protecția poliției, când au început să aibă loc crime, afirmă scriitorul și jurnalistul american Robert Bridge, autorul Midnight in the American Empire și How Corporations and Their Political Servants are Destroying the American Dream.
Schwab este considerat ideologul noului neo marxism, despre care unii spun că inspiră și USR.
CE MAI SUSȚINE BRIDGE:
(…) Când ideile nedovedite ale CRT, de exemplu, sunt amestecate cu concursul non-stop de semnalizare a virtuților cunoscut sub numele de cultura anulării, rezultatul este un cocktail răutăcios care are potențialul de a răspândi frica și ura mai repede decât o divizie de tancuri Panzer. Deja, trupele de șoc au convins milioane de oameni cu pipernicie intelectuală că cornul abundenței societății occidentale (albe) – literatura clasică, muzica clasică, matematica, chiar și Dr. Seuss – sunt parte integrantă a unui peisaj al urii albe care este responsabilă. pentru oprimarea minorităţilor. Și dacă cineva se îndoiește de noua evanghelie, nu lipsesc antreprenorii întreprinzători care plătesc dolari pentru ca oamenii albi să stea la o masă în timp ce sunt acuzați despre relele inerente rasei lor. Toate acestea par foarte ciudate și chiar sinistre când se consideră că Statele Unite ale Americii sunt unul dintre cele mai diverse locuri din lume din punct de vedere rasial, și cu atât mai mult de când Joe Biden a deschis granița dintre SUA și Mexic.
Așadar, care ar fi motivul pentru ca oameni ca Klaus Schwab să împingă aceste idei pe jumătate coapte, care provin dintr-o ramificație noduroasă a ideologiei comuniste, cunoscută sub numele de „marxism cultural”, către populație? Un posibil răspuns se rezumă la „răspundere”. La urma urmei, nu este știință fantastică ca cei foarte bogați să-și protejeze pozițiile înalte prin agravarea tensiunilor dintre rase.
Nu trebuie uitat că tocmai am experimentat, pe fondul pandemiei în curs, cel mai mare transfer de bogăție (mai ales către cei bogați, desigur) din memoria recentă. Raportul mondial asupra inegalității a estimat că miliardarii dețin în mod colectiv 3,5% din averea globală a gospodăriilor, în creștere față de aproximativ 2% la începutul pandemiei la începutul anului 2020. O mare parte din această acumulare de bogăție mamut s-a datorat distrugerii deliberate a clasei de mijloc datorită îndelungatului Lock down care a forțat mii de întreprinderi mici să intre în faliment. Această catastrofă tăcută i-a făcut pe oamenii bogați să fie și mai bogați. Atât de bogați, de fapt, încât cea mai mare problemă care îl afectează acum pe fondatorul Amazon Jeff Bezos este cum să-și ducă superyacht-ul sub un pavilion olandez.
Astfel, prin introducerea „problemei” „supremației albe” pe piața ideilor prin amabilitatea unei mass-media complice, întrebarea mai importantă privind conflictele de clasă între bogați și săraci dispare.(…)
Este Schwab un om bun cu idei pur și simplu stupide? Chiar nu pot spune, dar, în 2009, am avut o întâlnire întâmplătoare cu el la Moscova în timpul unei întâlniri la Clubul de Discuții Valdai la care am fost amândoi participanți. Într-o pauză a conferinței, în care președintele rus de atunci Dmitri Medvedev era vorbitor, m-am dus într-o cameră laterală pentru a bea o cafea și, spre surprinderea mea și ușoară groază, m-am trezit la o masă mică, chiar lângă însuși Herr Schwab.
La acea vreme, îl cunoșteam doar ca pe un powerbroker internațional care a adunat în jurul său o constelație de indivizi puternici cu singurul scop – sau așa îmi imaginasem naiv – de a acumula din ce în ce mai multe bogății pentru el și oamenii lui. Așa că am făcut un schimb de opinii despre vreme și despre impresiile lui despre capitala Rusiei. Am reușit chiar să obțin cartea lui de vizită. Astăzi, însă, îmi amintesc cu un pic de dezamăgire acea discuție scurtă și prea politicoasă. Având în vedere numeroasele lucruri care au apărut de atunci despre Klaus Schwab și Davos – o organizație de indivizi nealeși care încearcă să transforme radical societatea fără un gram de intervenție democratică – îmi place să-mi imaginez cât de diferit ar merge conversația noastră astăzi.
