Arheologii Muzeului Județean Mureș încearcă să afle taina unui sigiliu medieval aparținând Ordinului Franciscan, descoperit într-o groapă de gunoi în timpul săpăturilor din Cetatea Târgu Mureș, care s-a dovedit a fi una dintre puținele piese intacte păstrate în România din secolul al XIV-lea.
Datorită unicității sale și a modului în care s-a păstrat, sigiliul medieval descoperit la Târgu Mureș a fost inclus în expoziția ‘Comorile României în China’, organizată anul trecut sub patronajul Muzeului Național de Istorie al României.
‘Este o piesă inedită, în România sunt foarte puține sigilii care să fie datate la sfârșitul secolului al XIV-lea. Era unul la Baia Mare, sigiliul orașului, care a dispărut și nu mai există, dar sunt foarte puține sigilii păstrate. Avem ștampila produsă de aceste sigilii, dar nu avem sigiliul propriu zis. Acesta s-a găsit în 2010, în urma săpăturilor arheologice din Cetatea Târgu Mureș, într-o fostă groapă de gunoi. Nu știm în ce condiții a ajuns acolo. Pe sigiliu se poate identifica figura Sfintei Elisabeta, care ține un pește. Deci este un atribut al Sf. Eisabeta și pe baza acestuia am recunoscut personajul. După inscripția sigiliului am putut identifica de unde vine. Este sigiliul gardianului mănăstirii franciscane din Gyor, din Ungaria de Vest. Trebuie știut că mănăstirile franciscane sau dominicane aveau anual sau din doi în doi ani câte un control, cum face la noi Curtea de Conturi. Era trimis un coleg de la o mănăstire cât mai îndepărtată, care să poate avea un raport cât mai realist despre funcționarea mănăstirilor dintr-o regiune, iar după control se întorcea și făcea un raport către conducătorul Ordinului Franciscan din Regatul Maghiar’, a declara pentru AGERPRES directorul Muzeului Județean Mureș, Soos Zoltan.
Despre cum s-a pierdut această ștampilă și cum a ajuns în groapa de gunoi de la Târgu Mureș, nu se știe, mai ales că documentele atestă faptul că un gardian nu se despărțea de sigiliul său, iar atunci când acesta își pierdea viața, sigiliul era distrus pentru a nu se falsifica acte.
‘Este foarte ciudat că sigiliul a fost identificat într-o groapă de gunoi…medieval, probabil accidental a ajuns acolo sau poate că târgumureșenii nu au vrut să ajungă raportul… Nu știm nimic despre persoana respectivă, vom încerca să o identificăm în conscripțiile Mănăstirii Franciscane din Gyor. Cunoaștem doar că numele acestui gardian începea cu litera E, posibil Egidiu, s-ar putea să avem lista gardienilor. Interesant este că dacă ar fi decedat la Târgu Mureș — ceea ce putea fi posibil în Evul Mediu — aceste sigilii s-ar fi distrus pentru a nu fi posibilă falsificarea. Sigiliul era o unealtă de autentificare a unei mănăstiri, iar de obicei un lider al unei mănăstiri, care de obicei emitea și acte în anumite cazuri, era foarte probabil că dacă deceda, sigiliul său să fie distrus. În acest caz, spre bucuria noastră, această piesă s-a pierdut, noi am identificat-o, iar pe baza gravurii am stabilit că a fost fabricată undeva la sfârșitul secolului al XIV-lea. Foarte probabil provine dintr-un atelier din partea occidentală a Regatului Maghiar’, a spus Soos.
În Cetatea Târgu Mureș a funcționat o Mănăstire Franciscană până în 1556 — era a patra mănăstire franciscană din Transilvania menționată în documente încă din 1332 — iar arheologii au stabilit că sigiliul s-a pierdut la începutul secolului al XV-lea.
‘Groapa de gunoi nu a mai fost folosită după 1450, asta știm din monedele ajunse la groapă, ultima fiind de la regele Vladislav I. Noi credem că după 1450 această groapă a fost închisă, era o groapă destul de mare, o pivniță care a fost umplută cu gunoiul mănăstirii. Evident sigiliul putea să se piardă în prima jumătate a secolului al XV-lea. Deci avem un gunoi medieval bine datat … sperăm să găsim și informații legate de gardian’, a subliniat Soos Zoltan.
