Realegerea Angelei Merkel în fruntea CDU este repetiţia generală pentru alegerile generale din septembrie 2017. Dar există câteva asemănări sumbre cu povestea fostului cancelar de centru-dreapta, Helmuth Kohl, scrie Deutsche Welle relatează RFI.
Merkel a părut deja înfrântă cu mult timp înaintea votului, când a început să-şi rostească discursul, lung de 80 de minute. Poate din cauza unei răceli. Dar starea ei de spirit s-a potrivit cu atmosfera ce domneşte în partid de mai multă vreme. Se aude că baza formaţiunii cleveteşte, deşi delegaţii au cu toţii mare respect pentru activitatea de cancelar a lui Merkel, mai ales înainte de a lua decizia privindu-i pe refugiaţi în vara anului 2015.
Merkel a recoltat cele mai entuziaste aplauze la congres când s-a pronunţat pentru interzicerea vălului musulman în public, pentru respingerea urii populiste, a islamismului şi a societăţilor paralele.
În cazul lui Helmut Kohl, pe care ea l-a răsturnat din fruntea CDU pe vremuri, prăbuşirea a început cam tot aşa.
Între Merkel şi Kohl se pot trasa mai multe paralele. În 1994 el a candidat pentru al patrulea mandat de şef al guvernului, iar partidul l-a secondat fără prea multă tragere de inimă. Entuziastă era pe atunci doar „generaţia Kohl”, adică tinerii pentru care Kohl era cancelar dintotdeauna.
De această dată Merkel nu s-a reinventat şi nu a reinventat partidul. Poate că nici nu a urmărit asta. Cert este că discursul ei, cel mai important din ultimele luni, anunţă o continuare a politicii de până acum. Să fie de ajuns? Întrebarea rămâne valabilă şi după congresul CDU de la Essen. Şi se va pune tot mai răspicat.