De Adriana Stoicescu judecător Tribunalul Timiș
Invitat, pare-se din greseala, la masa bogatilor, romanul a primit un taburet mic, asezat langa usa de la bucatarie, care, la fiecare deschidere, il loveste nemilos in spate.
La poza de final va fi pus intr-un colt si el va zambi stingher, cu gandul ca i se vad gaurile din dantura.
Fotograful priceput ii va umple golurile pentru a nu face de rusinica marea familie.
Ruda saraca trebuie tinuta cat mai departe, in intuneric de preferat. Trebuie tinuta in evul mediu pentru ca, lasata sa se dezvolte, ar putea hrani un continent si atunci unde si-ar mai putea vinde bogatasii carnea de plastic si branza din carton?
Romanul are un singur mare dusman, care nu e vreun bastan de la masa de fite.
Statul roman e cel mai mare dusman al romanului analfabet functional si cu dintii cariati.
Un stat impotent al carui brand de tara nu mai e demult frunza coanei Nuti, ci o pereche de izmene rupte in dos.
Un stat care isi ucide sclavii cu nepasarea si nesimtirea arendasilor lui.
Statul care te plimba prin trei spitale, iti da patru diagnostice si te lasa sa mori pe o saltea infecta, de o bacterie cu care tot el te-a cadorisit.
Statul care iti da in cap daca esti un mic om de afaceri, ce isi doreste sa creasca, dar care sta in calea multinationalelor din care statul nostru mic, dar smecher, trage si el cat poate.
Asa ca, te verifica, inspecteaza, controleaza, cerceteaza, analizeaza, capuseaza pana cand se asigura ca fie dai faliment fie iti pui streangul de gat.
Statul care isi verifica la sange avocatii cand intra in sediul postului de politie din Vascautii de Deal, confiscandu-le telefoanele caci, de, respectam normativele, dar care isi lasa infractorii condamnati sa se plimbe ca voda prin loboda prin sediul unui inspectorat judetean, vorbind nestingherit la telefon cu cartita lui din randul aparatorilor legii, primind date despre judecatorul care l-a condamnat, in timp ce altii ii netejesc cu grija calea spre libertate.
Statul roman este politicianul care minte cum respira, frecandu-si mainile cu gandul la purcoiul de bani ce il va ineca in bunastare, in timp ce poporul alegator se ineaca in gunoaie si se spala la lighean, ca in vremurile de aur ale primului balbait.
Statul roman este functionarul incet la minte, dar iute de mana, care iti inchide ghiseul in nas pentru ca are pauza de masa iar tu, biet neghiob, nu intelegi importanta muncii lui, de a plimba hartiile intre etaje.
Statul roman este politistul de frontiera care te intampina sictirit, verificandu-ti pasaportul, in timp ce scuipa printre dinti un obosit “ de unde veniti?”.
Simbolul perfect al neputintei statului este ghereta cu pretentii de punct trecere frontiera, dotata cu un gemulet minuscul, de unde rasare mana organului de aparare a patriei, emanand dispret prin toate falangele.
Marele nostru noroc este ca geamlacul este atat de mic incat incape doar mana; la dimensiuni mai mari, ne-am putea trezi ca suntem tratati asa cum se intampla cu tara asta de 30 de ani: cu, ma scuzati, fundul.
