Fostul premier Adrian Năstase a declarat că problema comasării județelor a fost analizată încă din perioada guvernului pe care l-a condus, iar România nu își poate permite să reia de la zero, la fiecare schimbare politică, dezbaterile privind reorganizarea administrativ-teritorială.
”Urmăresc discuțiile actuale despre reforma administrativ-teritorială cu un sentiment de familiaritate. Se vorbește despre comune prea mici pentru a-și susține administrația, despre reducerea numărului de județe, despre servicii publice mai eficiente și despre capacitatea de a atrage fonduri europene. Sunt întrebări importante. Dar ele au o istorie pe care ar fi util să o cunoaștem înainte de a anunța, încă o dată, un nou început. În aceste zile, dezbaterea a ajuns explicit și la comasarea județelor. Televiziunile relatau, la 12 noiembrie, despre propunerea unirii județelor Ialomița și Călărași. În paralel, PSD lucrează la criterii de reorganizare care includ populația, sustenabilitatea financiară, capacitatea administrativă și accesul la servicii. Sunt, deocamdată, propuneri și scenarii, nu o reformă definitiv adoptată”, a scris Năstase pe blog.
Fostul premier a amintit că, în perioada guvernării sale, au fost analizate mai multe variante de reorganizare teritorială.
”Interesant este că problema comasării județelor se punea încă în perioada guvernului pe care l-am condus. (…) Memorandumul din decembrie 2003 prevedea constituirea unui grup de lucru și a unui secretariat tehnic permanent pentru studierea regionalizării. În februarie 2004 au fost desemnați reprezentanți ai Ministerului Administrației și Internelor. Materialul comparativ păstrat în dosar examina trei variante: menținerea județelor și a celor opt regiuni de dezvoltare; păstrarea județelor și creșterea la 12-14 regiuni; reducerea la circa 18-19 județe, plus București, cu asimilarea acestora unor regiuni de dezvoltare. Așadar, comasarea era luată în calcul”, a explicat el.
În cazul celei de-a treia variante, atribuțiile județene și cele privind dezvoltarea regională urmau să fie reunite la același nivel administrativ. De asemenea, era luată în calcul trecerea agențiilor de dezvoltare regională în subordinea consiliilor județene.
Năstase a subliniat că această logică i se pare relevantă și astăzi: ”Dacă reforma adaugă instituții, funcții și circuite de avizare, trebuie să explicăm foarte convingător ce câștigă cetățeanul. Dacă reunește structuri, trebuie să demonstrăm că acestea vor putea oferi servicii mai bune”.
”Nota de atunci identifica și riscul creșterii distanței dintre cetățean și autorități. Soluția era legată de sporirea autonomiei locale și limitarea responsabilităților păstrate la nivel județean. Alegerea unei variante era condiționată de studii și de o dezbatere amplă. Nu pretind că aveam o hartă definitivă, care aștepta doar să fie pusă în aplicare. Aveam un proces de analiză și variante argumentate. Documentele publicate nu trebuie confundate cu un raport final aprobat de Guvern. Nici comparația cu prezentul nu trebuie forțată. Comasarea comunelor și comasarea județelor sunt operațiuni diferite. Prima privește organizarea administrației locale de bază; a doua schimbă scara coordonării teritoriale și a investițiilor. Ele trebuie însă judecate împreună, pentru a evita situația în care simplificăm un nivel și încărcăm excesiv un altul”, a detaliat Năstase.
În opinia sa, întrebarea privind continuitatea administrativă rămâne actuală: ce se întâmplă cu studiile, documentele și experiența acumulate de un guvern atunci când acesta este înlocuit de o altă echipă politică? Adrian Năstase atrage atenția că România nu își poate permite să plătească, la fiecare schimbare politică, și costul uitării.
”Susțin necesitatea unei administrații adaptate realităților țării. Dar numărul de primării sau de județe trebuie să rezulte din analiza funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc. Cât durează eliberarea unui document? Cât de departe este serviciul de care ai nevoie? Cine poate pregăti și administra un proiect de investiții? Ce resurse rămân pentru dezvoltare după plata aparatului administrativ? O economie făcută în bugetul unei instituții poate deveni o cheltuială suplimentară pentru cetățean, dacă îl obligă să facă drumuri mai lungi și mai dese. Comasarea trebuie însoțită de acces local la servicii, de transport și de proceduri care funcționează. Iar o localitate trebuie să își poată păstra identitatea și atunci când își organizează administrația împreună cu alta. În egală măsură, analiza trebuie să ajungă, la un moment dat, la decizie. Studiile nu pot deveni un alibi pentru amânarea permanentă”, a argumentat el.
În concluzie, fostul premier a precizat că nu propune aplicarea mecanică, în 2026, a unei variante discutate înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, ci valorificarea experienței și documentației existente, prin actualizarea acestora și adaptarea la realitățile actuale.
‘Propun să folosim ceea ce s-a lucrat, să verificăm ce mai este valabil și să explicăm ce trebuie schimbat. Problema comasărilor era pusă acum mai bine de două decenii. Documentele există. Ar fi bine ca, de această dată, România să poată trece de la redescoperirea problemei la o soluție temeinic pregătită și dusă până la capăt’, a transmis Adrian Năstase.
