de Adriana Stoicescu, judecător
Impostura e politica de stat.
E noul slogan al planetei, dominata si condusa de parveniti.
Inceputa sub comunisti, continuata dupa revolutie si adusa pe culmi de neimaginat in zilele noastre, impostura ne ucide lent, dar sigur.
Comunistii au distrus elita romaneasca, inlocuind-o cu prostia cu origine sanatoasa.
Capabili doar de ura, punand mana pe putere, au desavarsit opera de exterminare, promovand imbecilitatea si rautatea, prostia si nesimtirea.
Au instaurat teroarea impotriva frumosului si decentei, a credintei si bunului simt.
A cartii.
Invatamantul a avut, totusi, ceva scapari, astfel reusind sa produca oameni de valoare, educati, si cu bun simt, primit, desigur, din familie.
Cititul era, oricum, cea mai accesibila distractie, alaturi de teatru si filarmonica, asa ca, ce sa vezi, decreteii au avut parte de educatie adevarata.
Aruncata, desigur, la ghena, dupa revolutie, cand “noi muncim, noi nu gandim” a facut furori.
Revolutia a insemnat, aparent, ruperea de comunism, dar, in fapt, a consfintit perpetuarea urii fata de cultura si educatie, fata de munca cinstita, fata de valorile autentice.
E greu de inteles ce se doreste, ce molima ciudata cuprinde tara asta, cand vezi ce se intampla in invatamant.
Cand iti dai seama ca am pornit pe drumul invers al lui Darwin, fiind, de pe acum, clar ca ne intoarcem la stadiul de maimuta.
O tara ce i-a dat pe Cioran si Titulescu, pe Enescu si Eminescu, se chinuie sa ascunda cifrele dezastrului, ce releva gradul de imbecilizare a unei natii candva decente.
Devenim o tara de analfabeti ce rad in soare, precum macaralele de altadata, fericiti ca sunt tampi, dar pot sa infulece un hamburgher de plastic si sa se adape la izvorul de apa neagra cu bule si zahar.
Devenim, pe zi ce trece, scalvii nevoilor primare, multumiti ca avem ce manca, fericite ca ne putem mari buzele ca sa punem mana pe vreun bastan cu bani, excitati la maxim de oferta petrecerilor cu spuma de pe litoralul romanesc.
Avem milioane de doctori in de toate, care nu stiu sa foloseasca cratima si mai trantesc o virgula intre subiect si predicat; avem experti in fizica cuantica si preparat covrigi deopotriva, guru informationali, formatori de opinie care nu stiu sa citeasca.
Avem sute de talambi care ne dau lectii despre tot si despre orice, iar multimea se uita in gurile lor, sperand sa descopere Sfantul Graal al noii lumi.
Prostia e comoda, iar cei ce ne vor prosti stiu asta.
Prostia iti da iluzia ca esti fericit, ca totul este placere, ca viata este o zbenguiala vesela si fara responsabilitate.
Caci impostorii care au cheitele au inteles de mult timp ca, tinandu-ne prosti, ne pot transforma in masa de manevra.
Iar noi ne complacem sa stam in apa noastra calduta, pentru ca avem paine si circ.
Si totusi, in lumea asta imbecilizanta, exista mici luminite, precum studentii mei, care vin, ori de cate ori pot, sa povestim despre spete si dosare, despre ce inseamna sa fii OM nu doar judecator, despre credinta si despre viata.
Pentru copiii astia merita sa vorbim si sa luptam, sa urlam impotriva prostiei care ne ucide lent.
N.B. Text scris aseara, tarziu, in afara orelor de program, spre linistea sufleteasca a mai marilor ce ne conduc spre noi culmi de civilizatie si progres.
