de Adriana Stoicescu, judecător Tribunalul Timiș
O supa chioara in care pluteste stingher o urma de morcov. O mana de orez partial fiert sau niste cartofi din fulgi.O eugenie, simbolul fericit al unei copilarii comuniste. Asa isi trateaza statul roman cetatenii internati in spitale de stat.Cu imens dispret, cu ura si scarba. Daca vrei sa vezi imaginea reala a poporului roman, considerat de Stat si reprezentantii lui doar o vaca de muls taxe si impozite, este de ajuns sa mergi in sala de asteptare a unui spital.
Oameni necajiti, bolnavi si epuizati, asteapta in zadar un semn de bunavointa de la detinatorul puterii, uneori un portar, alteori o sora, ambii plictisiti si superiori.Istoria noastra de popor cotropit, invatat sa plece capul si sa taca, ne-a marcat destinul si gena.
Oriunde mergem, orice am face, suntem atenti sa nu atragem mania celor de la putere, oricine ar fi ei. Tacerea, mostenita de pe vremea Europei libere ascultate prin colturi de bucatarie, e singura solutie salvatoare, in mintea unui popor marcat de frica.
Cum vrem sa schimbam ceva cand noi suntem obisnuiti doar sa tacem si sa ne uram unii pe altii?Lupta corp la corp pentru o portocala sau o paine am transmis-o din generatie in generatie.Obsesia de a ne uita in ograda celuilalt si de a-l invidia, dorinta ca celuilalt sa ii mearga rau pentru ca noi sa putem supravietui, preocuparea permanenta de a ne exhiba reusitele materiale, toate astea ne-au transformat intr-un popor urat, morocanos,rau.
Avem o sansa. Se numeste educatie.La baza ei sta bunul simt. Cand ne vom intoarce la valorile bunicilor nostri, vom fi salvati.Cand medicii vor deveni din stapani slujitori ai binelui, vom fi salvati.Cand judecatorii vor vedea in fata lor oameni si nu dosare, vom fi salvati.Cand nu vom mai lasa tara pe mana oricui, pentru ca nu ne pasa, pentru ca ne e lene, pentru ca oricum nu putem schimba nimic, atunci vom fi salvati.Cand cei care au copiat 2 rezumate pe “goagal” nu vor mai conduce tara asta, vom fi salvati.Timpul hotilor si prostilor este limitat, chiar daca nu pare.Timpul impostorilor facuti “mari” la apelul de seara va trece.Va veni si vremea copiilor scoliti pe bune, a oamenilor cu buna crestere si educatie.A celor care, duminica de duminica, sunt in fata Altarului, rugandu-se pentru toti si toate.A celor care cred in sansa poporului asta amarat, care a avut prea mult timp parte doar de analfabeti si betivi, de drogati si impostori, papagali care urla si danseaza bezmetic, prefacandu-se ca le pasa.Si va veni vremea in care bolnavii nu vor mai fi umiliti, nu vor mai muri prin spitale insalubre, ale caror pereti se prabusesc peste paturi, vegheati de medici cautatori de arginti…Si va veni si vremea celor iubitori de dreptate si adevar.Si va veni, odata, si vremea Lui Dumnezeu…Depinde doar de noi.
