Înfiorătoarea sectă Colonia Dignidad si implicarea diplomaților germani: Zeci de mii de băieți au fost violați

Ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier a trebuit să admită că, timp de mai multe decenii, ministerul de externe a închis ochii în faţa unei tragedii umane înfiorătoare. Personalul ambasadei Germaniei Federale din Chile de la acea vreme ar fi trebuit să vadă ce se petrece în interiorul sectei Colonia Dignidad, a declarat Steinmeier la Berlin, în faţa victimelor. „În cel mai fericit caz, între anii ’60 şi ’80, diplomaţii germani s-au făcut că nu văd ce se întâmplă. Au făcut prea puţin pentru protecţia conaţionalilor lor în acea colonie”.

Colonia a fost înfiinţată în 1961 de către predicatorul laic german Paul Schäfer, fost soldat al Wehrmacht-ului, care a fugit din Germania după cel de-al doilea Război Mondial şi care fusese condamnat pentru abuzuri asupra copiilor. În colonia masiv securizată din Chile, de-a lungul a mai bine de trei decenii au fost violaţi peste 30 000 de băieți, estimează victimele.

Mai mult decât atât, Schäfer i-a supus pe adepţii săi unui brutal sistem de supraveghere şi represiune, nu în ultimul rând prin spălarea creierului, pedepse draconice și prin depunerea unui jurământ al tăcerii. Așezarea germană, de asemenea, a servit ca lagăr de tortură pentru dictatorul militar chilian, Augusto Pinochet (1973-1990), dar și ca bază de aprovizionare pentru arme și gaze toxice. Localitatea se află la aproximativ 350 de kilometri sud de capitala Santiago.

Wolfgang Kneese, unul dintre puţinii oameni care au putut scăpa din tentaculele sectei, nu îşi aminteşte deloc cu plăcere de ambasada ţării sale. „Când am ieşit din Colonia îmi era frică de ministerul federal de externe”. Motivul, spune Kneese, era „sistemul Paul Schäfer” – o reţea redutabilă de profitori şi complici ai aparatului de represiune a sectei, dar şi o alianţă a tuturor celor care au închis ochii în faţa acestor orori.

Care a fost rolul diplomaţilor germani de acolo urmează să fie clarificat în perioada următoare, a spus Steinmeier. În faţa victimelor, care au venit special din Chile la Berlin, actualul ministrul de externe a spus că, în acest moment, „transparenţa este prima poruncă” pe drumul către aflarea adevărului.

Steinmeier a anunţat că dosarele ministerului de externe privind cazul Colonia Dignidad vor fi făcute publice mai repede decât se obişnuieşte. Foarte curând, jurnaliştii şi alţi specialişti vor putea afla ce ştiau diplomaţii germani despre această sectă în perioada 1986 – 1996. Astfel, Steinmeier scurtează cu 10 ani perioada de secretizare a dosarelor despre sectă, un gest bine primit de reprezentantul victimelor, Wolfgang Kneese.

„Chiar dacă ministerul de externe nu este responsabil de ticăloşiile făcute de Paul Schäfer şi complicii săi, ambasada a refuzat să acorde orice fel de protecţie sau sfat locuitorilor din colonie, care aveau mare nevoie de ajutor”. „Mă închin în faţa victimelor”, a adăugat Frank-Walter Steinmeier.

Dizabilităţi sufleteşti

Un rol important în grăbirea demersurilor de aflare a adevărului l-a avut un film artistic. După o documentare de 5 ani, regizorul Florian Gallenberger a realizat, anul trecut, filmul „Colonia Dignidad – Fără cale de întoarcere”. Anna Schellenkamp, care încă locuieşte pe terenul fostei colonii a sectei spune că producţia cinematografică a lui Gallenberger redă înspăimântător de fidel „duritatea şi represiunea”, practicate în fiecare zi de şeful sectei, Paul Schäfer. „De fapt, la final mi-am dat seama că a fost chiar mai rău”, a adăugat Schellenkamp.

Chiar şi după ce Schäfer a fugit în Argentina în 1997, viaţa în colonie a rămas neschimbată. Paul Schäfer a fost arestat şi condamnat la 33 de ani de închisoare. A murit în 2010 într-o închisoare din Chile. Actualmente, în colonia de odinioară, încă mai locuiesc aproximativ 130 de persoane. Rebotezată „Villa Baviera” – în traducere: sat bavarez -, această fostă gură de iad a devenit o atracţie turistică, care găzduieşte spectacole muzicale şi petreceri de Oktoberfest.

„Nimeni nu avea documente sau bani”, îşi aminteşte Schellenkamp. Acesta este şi motivul din cauza căruia, paradoxal, mulţi locuitori ai coloniei au preferat să rămână acolo. Două treimi dintre ei au acum peste 65 de ani. Tranşant, Wolfgang Kneese dă glas tristeţii tuturor victimelor: „Suntem cu toţii handicapaţi din punct de vedere sufletesc”.

Firesc, multe victime solicită un ajutor sporit din partea statului german, de pildă prin finanţarea unor programe de consiliere psihologică profesională. „Ar fi timpul să se întâmple acest lucru, să ne ia cineva de pe umeri această povară”, crede şi Schellenkamp. Alte victime merg mai departe şi solicită despăgubiri pentru suferinţele trăite.

Făptuitori nepedepsiţi

O povară în plus pentru victime este şi gândul că mulţi dintre făptuitorii sectei nu au fost pedepsiţi. De pildă, Hartmut Hopp, fostul adjunct al lagărului, care a fugit în Germania în 2011. Hopp fusese judecat în Chile şi condamnat la 5 ani de închisoare pentru multiple abuzuri sexuale împotriva unor copii. „Şocant este că autorii acestor fapte pot trăi liniştiţi în Germania”, spune, mâhnit, Wolfgang Kneese. Se ştie de pildă că Hartmut Hopp locuieşte în Krefeld. Nu este încă limpede dacă justiţia germană intenţionează să pună în aplicare condamnarea primită de acesta în Chile, dacă vrea să deschidă un nou proces sau dacă vrea să închidă cazul. Pentru multe victime, situaţia este aproape insuportabilă.

La fel de neclară este şi soarta terenului pe care s-a aflat colonia. Regizorul Florian Gallenberger, care a vizitat de mai multe ori locul, consideră că acolo ar trebui ridicat un monument. „Acum, în acel loc există activitate turistică şi cam atât. În rest, nimic”, spune cineastul.

Din acest punct de vedere, vizita preşedintelui german, Joachim Gauck, ar putea veni la momentul potrivit. Gauck doreşte să meargă la vară în Chile, unde ar putea grăbi suplimentar procesul de elucidare a cazului Colonia Dignidad, eventual chiar prin vizitarea fostei colonii. Însă, oficial, nu se ştie încă dacă demnitarul german va trece şi pe acolo.