de general Dumitru Iliescu (fost șef SPP), preluare facebook
Mai-marii Europei incep sa se teama, si de ce o fac? S-a dat alarma, nationalistii si suveranistii castiga rapid teren, si prognozele sunt, in continuare, favorabile lor. Desi fenomenul aparuse de mai mult timp, accelerarea acestui proces a fost generata de decizia, celor care acum se tem, de a deschide larg portile migrantilor – si aici vorbim de o migratie determinata si de motive imputabile lor, dar in care SUA si Rusia au rolul primordial. Subiectul migratiei si al amestecului celor doi colosi mondiali este atat de complex, incat il voi trata intr-o postare separata. Sa revenim la nationalism si de ce pune din ce in ce mai mult stapanire pe Vechiul Continent. Crearea Uniunii Europene, un demers atat de necesar, avand in vedere provocarile Secolului XXI si ale celor urmatoare, in care numai Germania si Franta nu pot juca un rol semnificativ la nivel global, doar o Europa unita avand forta de a se impune ca actor cu sanse evidente in luarea deciziilor si de a determina procese globale, a presupus, si presupune in continuare, transferul de suveranitate de la tarile membre spre structurile comunitare. Multi au sperat ca acest transfer, ca de altfel si cel bugetar, vor aduce in tarile lor democratia, bunastarea si echitatea, atat de ravnite, ale fondatorilor Uniunii. Principiile cuprinse in Tratatul de Aderare sunt benefice si dorite de toti actorii cedenti de suveranitate, dar ce au primit in schimb, in special cei din Est, dar nu numai ei: un dublu tratament, o dubla masura. Ce este valabil pentru Germania, Franta si satelitii lor, nu mai este valabil pentru ceilalti. S-au inventat mecanisme prin care cele doua state mentionate anterior sa le tina sub control pe celelalte, infruptandu-se din plin din transferul de suveranitate al acestora, si prin aceasta promovandu-si interesele, de cele mai multe ori contrare celor ale tarilor tinta. Tratatul UE se aplica doar atunci cand le convine, si il calca in picioare cand nu isi pot satisface pretentiile exagerate (a se vedea accederea in Spatiul Schengen a Romaniei si Bulgariei). Amestecul tot mai brutal si direct in problemele interne ale statelor semnatare de catre decidentii de la Bruxelles care nici cel putin nu mai incearca sa mascheze catusi de putin ale cui interese le reprezinta, a generat – si generaza si acum – o reactie ostila fata de acestia din partea cetatenilor tarilor respective. Aceste actiuni si tendinte hegemoniste au stat la baza deciziei Marii Britanii de a parasi Uniunea, decizie care a amplificat si determinat cresterea in progresie geometrica a nationalistilor si a tot ceea ce reprezinta si propaga ei. Oamenii isi vad avutia nationala amenintata cu transferul catre cei puternici din structura europeana, isi vad amenintate serios drepturile si libertatile democratice, dublul tratamemt la care sunt supusi, lipsa perspectivei de a beneficia de o justitie corecta, dar mai ales amenintarea propriei culturi, a sistemului specific de valori esentiale, ca urmare a permisivitatii exagerate de alterare a lor de catre migrantii primiti cu atata usurinta si in numar inacceptabil de mare, care isi impun propriile reguli in detrimentul celor ale bastinasilor. Sunt zone intregi in Europa in care statele primitoare nu mai detin controlul asupra lor, autoritatea lor fiind puternic contestata. La toate acestea se adauga si discriminarea cetatenilor majoritatii statelor membre, in raport cu cetatenii tarilor nucleului dur, conducator, al Uniunii, de multe ori mult mai accentuata decat cea manifestata fata de migranti. Ce putea sa genereze o asemenea atitudine a celor puternici si bogati decat un nationslism puternic, dar necesar, pozitiv din toate punctele de vedere. Le convine sau nu, in perspectiva acest fenomen se anunta sa devina foarte puternic si sa domine toata Europa. Sansa de a pastra Uniunea este data doar de repunerea pe principii corecte echitabile a ei, in care deciziile sa se ia de catre toti, nu numai de unii si doar in favoarea lor. Altfel acest curent, intr-un viitor nu prea indepartat, o s-o spulbere, ceea ce nu ne dorim, fiind constienti de necesitatea si rolul ei…
