Dumitru Surd, socrul senatorului PSD, Ilie Sârbu, la rândul său socrul premierului Victor Ponta, a supervizat din partea Securității supravegherea informativă a părintelui Arsenie Boca, este dezvăluirea făcută miercuri seară la B1 TV de jurnalistul Sabin Orcan în cadrul serialului său despre ofițerii acoperiți ai fostei Securități.
Părintele Arsenie Boca este considerat un sfânt al Bisericii Ortodoxe, chiar dacă încă nu a fost canonizat.
Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX.La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic mii de pelerini.
Dumitru Surd a intrat în Securitate la 21 de ani, în 1949. A lucrat în mai multe județe, dar a condus operațiunea Arsenie Boca din postura de adjunct al șefului Securității Sibiu cu gradul de maior după cum se vede din nota de mai jos.
Surd a ieșit la pensie cu gradul de colonel.
Ilie Sârbu și-a cunoscut viitorul socru la Sibiu, unde a urmat Institutul Teologic. Colonelul Surd a fost cel care l-a recomandat pe Ilie Sârbu Securității sprijinându-l mai apoi activ.
Notă a informatorului ”Nicoară Iulian” (4 februarie 1964)
MAI
Serviciul raionului Sibiu
Primită: maior Surd Dumitru
Agent: ”Nicoară Iulian”
Casa: ”Tribuna”
Data: 4 februarie 1964
Strict Secret
SC 1181
Ex. nr. …
Notă informativă
Am cunoscut pe Boca Zian pe timpul când era student la teologie în Sibiu, prin anii 1928-1930. Era un student cu purtări bune, modest și sărac. La studii era printre studenții mijlocii. Nu s-a impus prin nimic deosebit, nici în fața profesorilor și nici în fața colegilor săi. Alături de studiile obișnuite se ocupa și cu desenul și încercări de pictură.
După terminarea studiilor și-a exprimat dorința de a se călugări, ceea ce a atras atenția mitropolitului Nicolae Bălan asupra lui, în sensul de a-l susține, de a-l ajuta. Mitropolitul l-a trimis la studii la Belle arte în București. Prof. Costin Petrescu de la Belle arte, om de talent, l-a apreciat mult pe studentul său Boca Zian, spunând că este un tânăr cu voință și talent. După terminarea studiilor la București a fost trimis la studii în Grecia și în muntele Athos, unde a studiat atât pictura, cât și viața călugărească de acolo.
Întors în țară, a ajuns călugăr la mănăstirea Sâmbăta de Sus, raionul Făgăraș. În scurtă vreme a ajuns chiar starețul acestei mănăstiri. Ducând o viață extrem de severă și supunându-se unei asceze riguroase, s-a impus atenției tuturor călugărilor și credincioșilor care mergeau la mănăstire. el mânca f. puțin și numai legume, numai post, el dormea jos pe podele și se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune.
A început apoi să predice și să spovedească credincioșii care veneau la el. Atât în predică, cât și în spovedanie era sever, aspru cu greșelile, cu păcatele oamenilor. A fost extremist, era riguros și exagerat în pretenții de viață curată de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălțimi mari, o celulă, unde voia să se retragă și să trăiască izolat de lume.
Construcția fizică puțin rezistentă; el a fost totdeauna slab, palid, anemic; s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul și i-au recomandat hrană și odihnă.
Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea țării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalității și călugărului Arsenie – așa îl chema în călugărie – a ajuns om mare, renumit în toată țara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri și suferințe erau multe. Țăranii și intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu ”sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în fața mulțimilor drept, cunoscător al tainelor omului și făcător de minuni.
Pe oarecare teme teologice a ajuns la neînțelegeri cu mitropolitul Nicolae Bălan.
În timpul lucrărilor Canalului Dunăre-Marea Neagră a fost dus la canal, unde a stat timp de un an. Întors de acolo, mitropolitul Nicolae Bălan nu l-a mai reintegrat în postul de stareț la Sâmbăta.
Oarecum supărat pe mitropolit s-a mutat din episcopia Sibiului în cea a Aradului. Acolo a ajuns preot duhovnic la mănăstirea de maici de la Prislop, lângă Hațeg. Stareță a mănăstirii de maici de acolo era o călugăriță Zamfira. Ea era de origine din București.
Părăsind amândoi mănăstirea – care s-a închis – Boca Zian a mers cu fosta stareță Zamfira-Julieta, la București. Acolo s-a angajat ca pictor la atelierele de pictură ale patriarhului. Desigur, e bărbierit, îmbrăcat civil, e pictor și nu călugăr.
În anul 1961, a lucrat, cu aprobare oficială, ca pictor timp de trei luni în Bogata Olteană, raionul Rupea, la pictarea bisericii de acolo. La lucrări l-a ajutat și Julieta, care a venit cu el și a plecat cu el. Eu cred că sunt căsătoriți.
În prezent se găsește în București la atelierele de pictură ale Patriarhiei. La Bogata n-a mai putut continua pictura, deoarece patriarhul l-a pus să învețe pictura în email și nu l-a mai lăsat să plece și să neglijeze această pictură în email.
Când a plecat la Bogata, am discutat cu el activitatea lui de la Sâmbăta de Sus. Atunci mi-a spus: ”Acum nu sunt de acord cu ceea ce am făcut. Am greșit mult și astăzi n-aș mai face în nici un caz asemenea greșeli”.
Eu nu știu ca el să fi fost înrolat în nici un partid politic din trecut. Discutând cu el și acest lucru el mi-a declarat că n-a fost înscris niciunde și că nu-i adevărată versiunea că a fost legionar.
3.02.1964
ss/Nicoară Iulian
ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. 1, f. 161-163
(Extras din ”Părintele Arsenie Boca în atenția poliției politice din România” de George Enache și Adrian Nicolae Petcu, pag, 105-106)
