Marian Munteanu, liderul studenţilor din Piaţa Universităţii, cel care, pentru doar câteva zile, a fost candidatul PNL pentru Primăria Capitalei, la alegerile locale de luna aceasta, ascunde un secret întunecat. Deşi a negat toată viaţa, Marian Teofan Dragoş Munteanu a semnat, totuşi, în 28 martie 1988, un angajament cu fosta Securitate, primind numele conspirativ „Ioan”, scrie Adevărul.
Marian Munteanu a fost plătit de Securitate pentru turnătoriile sale.În dosarul de la CNSAS pe numele lui Marian Munteanu, în calitate de persoană de sprijin a fostei Securităţi, este păstrată şi o chitanţă, din 23 decembrie 1988. La solicitarea locotenentului major cu care „Ioan” se întâlnea pentru a da note informative, se aprobă „cheltuirea sumei de 500 de lei pentru persoana de sprijin «Ioan», pentru aport informativ”.
Dezvăluiri despre colaborarea lui Marian Munteanu cu Securitatea au fost făcute de mai mult timp, inclusiv de FLUX 24.
În noile informaţii date publicităţii reiese că Marian Munteanu se disocia în faţa securiştilor de Petre Tuţea despre care public şi acum că are un respect enorm:
În cea de-a doua parte a declaraţiei din 12 mai 1989, Munteanu se delimitează aproape total de ideile lui Ţuţea, susţinând că a încercat chiar ca, în discuţiile cu acesta, să aducă argumente contrare, însă „am observat însă foarte repede că bătrânul nu suportă discuţiile în contradictoriu, lucru pe care l-am pus pe seama vârstei. De asemenea, mi s-a părut evident şi sunt convins că afirmaţiile sale au natura unor idei bine fixate şi imposibil de zdruncinat. Aşa că m-am rezumat să aflu tot ce se poate afla, fără să-l contrazic”. Studentul îl caracteriza pe „Bătrân” ca fiind „o fire voluntară, suspicios. Este aproape imposibil, după părerea mea, ca să poată discuta deschis cu o persoană în care nu are încredere”. Munteanu recunoştea că a încercat să-i câştige încrederea lui Ţuţea simulând că este de acord cu opiniile lui, „adoptând o poziţie în funcţie de punctul său de vedere, venindu-i chiar uneori în întâmpinare într-un mod care ştiam că o să-i facă plăcere”, dar sublinia că nu s-a considerat nici măcar o clipă „angajat din punct de vedere ideologic”. Asta, explica Munteanu în aceeaşi declaraţie, se datorează „faptului că stăteam de vorbă cu un om care era purtătorul unei mentalităţi ce aparţine unei perioade istorice definitiv şi de multă vreme încheiate”. (…) Singurul regret pe care îl avea Munteanu atunci, cel puţin acela care reiese din declaraţia sa din 12 mai 1989, era că îşi adusese şi câţiva colegi la Ţuţea acasă, tot cu scopul de a-l plimba pe acesta în parc, atunci când el nu avea timp. Regretul îl explica prin faptul că, deşi „nici eu, nici colegii mei nu am putea prelua ideile lui Petre Ţuţea, sunt sigur, îmi dau seama că trebuia să limitez relaţia mea cu Ţuţea la mine însumi, fără a-i amesteca pe colegi. Toată cascada de vorbe pe teme politice şi economice actuale face parte din felul de a fi al bătrânului şi absolut nici o clipă nu am considerat-o decât o simplă bârfă”.
Adevărul însă vine cu noutăţi în privinţa celor turnaţi la Securitate de către Marian Munteanu, secretar UTC la vremea aceea la Universitatea Bucureşti:
Sarcina secretă pe care o avea de îndeplinit „Ioan” era să-l urmărească pe un lector portughez, profesorul lui la facultate, cu care se afla într-o relaţie apropiată, şi pe care securiştii români îl numeau „obiectivul «Jean»”, dascălul fiind bănuit că ar fi fost spion al serviciilor secrete din Portugalia. Tot pe lista lui Munteanu, cu persoane despre care ar fi putut da informaţii Securităţii, mai sunt trecuţi şase studenţi străini. (…) După semnarea angajamentului, cei care l-au racolat fac un nou raport, tot în 28 martie 1988, în care descriu modul în care a decurs recrutarea lui Marian Munteanu. Se relatează că studentul „s-a comportat bine, având o atitudine sinceră şi deschisă. I s-a pus problema colaborării în mod secret şi organizat, lucru cu care Munteanu Marian Teofan Dragoş a fost de acord, fără a avea reţineri, şi ne-a asigurat că va îndeplini sarcinile ce-i vor reveni spre rezolvare” şi că „dispune de calităţi personale”, iar „pe viitor se va insista mai mult pe dezvoltarea la candidat a spiritului de sesizare şi aprofundare a informaţiilor”. (…) Conform dosarului de la CNSAS al lui Marian Munteanu, acesta a scris prima notă informativă sub numele „Ioan” la scurt timp după momentul semnării angajamentului de colaborare cu Securitatea. Într-o informare din 19 aprilie 1988, avându-l ca subiect pe lectorul portughez, Munteanu descria orarul acestuia la Universitate, făcând şi un capitol amănunţit cu datele personale ale dascălului, în care se precizează inclusiv că acesta „se pare că nu întreţine relaţii prea bune cu mama copiilor, fapt ce constituie unul dintre motivele care l-au determinat să lucreze în afara Portugaliei.(…)În 6 iunie 1988, „Ioan” mai scrie o notă informativă, de data asta despre doi profesori români de la Filologie, dar şi despre un student american. Despre unul dintre dascăli, spunea că „are relaţiile rigide cu studenţii, impersonale, mecanice”, că este „sever, corect, puţin vanitos, cu un tip temperamental flegmatic”. Despre cel de-al doilea dascăl, pe care îl descrie ca fiind „complexat şi orgolios”, spune că are „relaţii cordiale cu lectorul portughez, cu care se vizitează”. Referitor la studentul din SUA, „Ioan” susţine că acesta are „relaţii limitate cu colegii de grupă. În general este izolat. Probabil tip de temperament flegmatic (sau, eventual, melancolic)”. În 2 septembrie 1988, o altă informare semnată de „Ioan” îi este dedicată, din nou, lectorului portughez, din care reiese că dascălul plecase din ţara noastră la finele lunii mai, arătându-se „nehotărât cu privire la revenirea în România. Prezenţa sa acasă a devenit tot mai necesară, lipsa tatălui fiind greu suportată de către copii. (…) Nu exclude însă posibilitatea revenirii la postul din Bucureşti”. Tot aici, „Ioan” precizează că relaţiile lui cu profesorul străin deveniseră „din ce în ce mai amicale”. Profesorul revine, însă, în România, iar „Ioan” scrie, în 18 noiembrie 1988, o altă notă informativă, în care precizează, printre altele, că fusese invitat la ziua de naştere a acestuia, „pe care şi-o va serba sâmbătă, la domiciliul lui R. La această aniversare vor participa şi funcţionari ai ambasadei”. Într-o notă scrisă în subsolul acestei informări, oamenii Securităţii menţionează că „Ioan a fost instruit ca, în urma petrecerii, să reţină persoanele care vor participa şi principalele probleme care se vor discuta. De asemenea, a fost instruit asupra modului de comportare cu această ocazie”. „Ioan” participă la petrecereşi, aşa cum fusese instruit, povesteşte Securităţii tot ce se întâmplase acolo, într-o notă informativă din 23 noiembrie 1988. (…)Pactul” lui Marian Munteanu cu Securitatea încetează, însă, în 2 martie 1989, după aproape un an de când îşi luase în scris angajamentul de colaborare. Acest lucru apare într-un raport al Ministerului de Interne, în care se precizează că Munteanu „pe timpul colaborării cu organele noastre, a avut un aport bun, sesizând aspecte de interes operativ referitoare la obiectivul nostru «Jean». În prezent, Munteanu Marian Teofan Ddragoş a devenit membru PCR. Propun încetarea legăturii cu numitul”. Propunerea se aprobă a doua zi, în 3 martie 1989.
RĂSPUNSUL LUI MARIAN MUNTEANU PENTRU ADEVĂRUL
„Astea sunt teme complexe care nu pot fi abordate într-o discuţie la telefon. Toate aceste elemente, care ţin de campania trecută, vor apărea în curând în atenţia opiniei publice, o să fac o prezentare mai amplă, pentru că nu am timp să stau, am o echipă de avocaţi care pregăteşte toate aceste lucruri, pentru a prezenta un material amplu. Aşa cum am declarat, de altfel, încă de atunci, nu mai am să-mi pierd timpul pentru a răspunde la zeci şi zeci de elemente de genul acesta. Am să prezint un material global, împreună cu toate acţiunile în instanţă pe care urmează să le demareze echipa de avocaţi, pentru clarificarea în faţa opiniei publice a tuturor aspectelor. Eu, personal, nu mai acord timp acestor lucruri. Deci nu mă interesează discuţii pe aceste teme. Toate atacurile împotriva mea, toate, au fost vreo şapte-opt, vor fi rezolvate prin nişte acţiuni în instanţă şi, cu ocazia aceasta, instanţele în drept vor oferi şi răspunsuri. Eu nu mai am timp să mă ocup de aşa ceva, pentru că nu mă interesează discuţii pe teme marginale. Aţi înţeles? Acesta este răspunsul meu şi alte elemente le vom discuta la momentul cuvenit. Deci nu am timp acum pentru altceva. Înţelegeţi? Vă mulţumesc şi la revedere!”
