M-aţi întrebat de ce a intrat Monica Macovei în arhiva SIPA, chiar în a doua zi de după preluarea mandatului de ministru al Justiţiei. În primul rând, Macovei era animată de un interes personal: să vadă dacă i se făcuse un dosar și, dacă da, să afle care erau informațiile de acolo, a declarat pentru Evenimentul Zilei istoricul Marius Oprea – fost consilier de stat al premierului Călin Popescu-Tăriceanu și autor de drept al ordinului prin care Monica Macovei a desființat SIPA, în 2006.
CITIȚI ȘI: Dezvăluiri șocante despre Monica Macovei: Tortura femei în arestul Miliției
În al doilea rând – şi „Evenimentul zilei” are dreptate în această privinţă –, Monica Macovei voia să vadă ce dosare de magistraţi conţinea arhiva. (…) Nu cred că Macovei a luat fizic registrele privitoare la evidenţa intrărilor şi ieşirilor, întrucât nu ar fi avut sens să se complice. Pe baza a ceea ce mi-a mărturisit chiar Monica Macovei, în perioada în care eram lucrător în minister, cred că ea a luat evidența arhivei SIPA în format electronic, pe un CD care conținea lista dosarelor, intrările și ieșirile. În aceste condiţii, se impune o altă întrebare: dacă Macovei a intrat în posesia CDului, de ce a rămas în interiorul arhivei nu mai puţin de şase ore? Sunt convins că răspunsul este unul singur: Macovei şi Tapalagă au rămas acolo pentru a scana în format electronic şi opisul curent, care nu se regăsea pe CD, pentru a beneficia de întreaga evidenţă la zi. Acesta este motivul pentru care vizita a durat atât de mult. Dacă Macovei s-ar fi dus la arhivă doar pentru a o sigila, prezența ei acolo – din postura de ministru – ar fi fost legală și legitimă, însă oricine poate înțelege că procesul de sigilare n-ar fi putut dura șase ore. Haideți să fim serioși!, a mai spus Oprea.
În acea perioadă, după instalarea Monicăi Macovei la portofoliul Justiţiei, au fost mai multe tentative de intrare în arhivă, dezvăluie Oprea. „Interesul diverselor grupuri s-a dovedit de-a dreptul masiv. Lucrurile şi-au intrat într-o oarecare normalitate după ce a fost numit procurorul clujean Doru Dobocan la şefia Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, continuatoarea SIPA, după desfiinţarea din 2006.” Totuși Oprea este convins că și în mandatul lui Dobocan au existat tot felul de presiuni. „În principal, presiunile erau exercitate din două direcţii – pe de o parte, din partea ministrului Justiţiei, şi, pe de altă parte, din partea unor personaje din interior care se vedeau puse pe liber, ceea ce nu le convenea deloc. Practic, Dobocan a fost pus în funcţie ca «lichidator», după modelul societăţilor comerciale.”