Merge Coreea de Sud către o dictatură? Este întrebarea din titlul analizei realizate de revista americană Foreign Policy.
De la preluarea funcției, în februarie 2013, președinta sud-coreeană Park Geun-hye și partidul său, Saenuri, a dat in judecată jurnaliști și lideri sindicali, a închis politicieni de opoziție, a cenzurat presa, a dizolvat partide politice. Complice i-a fost o rețea de organizații de dreapta, precum și agenția de informații a țării, care a trimis milioane de tweet-uri ilegale în favoarea lui Park, în timpul alegerilor din 2012.
Cea mai recentă lovitură s-a produs la 4 iulie, când Han Sang-gyun, liderul Confederației Sindicatelor Coreene, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru organizarea unui protest antiguvernamental masiv, la 14 noiembrie.
Se spune că această înclinație pentru puteri dictatoriale a președintei sud-coreene vine chiar din educația sa: Ea este fiica lui Park Chung-Hee, general sud-coreean, care a dat o lovitură de stat în 1961, s-a proclamat șef al unei juntei militare, iar apoi a fost ales președinte în 1963.
A fost o domnie de 18 ani, caracterizată printr-o creștere economică masivă, cuplată cu represiune severă – inclusiv arestări arbitrare, tortură pe scară largă, execuții și legea marțială. Domnia lui Park s-a încheiat doar atunci când șeful serviciilor secrete l-a asasinat, în 1979.
Sigur, a o compara pe președintă cu tatăl ei poate fi ceva exagerat – nimeni nu mai este torturat sau spânzurat și nimeni nu mai dă lovituri de stat. Dar reprimarea libertăților există.
Și ea se face în numele anti-comunismului, chiar dacă Nordul comunist nu-i mai preocupă aproape deloc pe sud-coreenii de azi. Acum, problemele sunt inegalitățile , locurile de muncă, nivelul de trai, notează FP.
Cât privește Japonia, revinea ea la fascism? – se întreabă National Review, care vorbește despre un veritabil tsunami în politica japoneză.
În această săptămână, scrie National Review, Partidul Liberal Democrat (PLD) și partenerii săi de coaliție au câștigat o majoritate de două treimi în cele două camere legislative. Este majoritatea necesară pentru a începe procesul de modificare a constituției Japoniei – una dintre piesele centrale din platforma partidului.
Constituția Japoniei a fost impusă de Statele Unite, după al doilea război mondial și niciodată nu a fost modificată. De ce ar trebui să fie modificată acum?
Ei bine, zeci de parlamentari ai PLD și miniștri – inclusiv prim-ministrul Shinzo Abe – sunt membri ai unei organizații naționaliste radicale numită Nippon Kaigi, care crede că Japonia ar trebui să abandoneze ”viziunea masochistă a istoriei„, conform căreia ar fi comis crime în timpul celui de-al doilea război mondial.
Și că, de fapt, Japonia a fost partea vătămată în război. Astfel că Japonia ar trebui să aibă din nou o armată și ar trebui să i se închine împăratului. Trebuie menționat că după război, SUA au forțat Japonia să devină o democrație liberală, și de asemenea, să nege descendența divină a împăratului.
În 2013, la o manifestare a Nippon Kaigi, s-a intonat vechiul imn imperial, Răsărit de Soare, steagul imperial a fost transportat cu avionul, iar organizația s-a angajat să se rupă de regimul de după război.
Proiectul PLD ar putea deschide calea către revenirea la statul Shintoist și la cultul împăratului. Iar proiectul ar putea abroga, de asemenea, prevederea că „poporul japonez renunță pentru totdeauna război”.