de Vlad Nistor, europarlamentar PNL/PPE
În data de 1 februarie, am participat la o masă rotundă unde au fost analizate cele mai recente evoluții din Republica Turcia și impactul acestora la nivel european și global. Organizatorul principal al acestei consfătuiri a fost think-tank-ul pentru strategie internațională al UE (de altfel, o agenție specializată în cadrul structurilor europene), European Union Institute for Security Studies (EUISS), cu sediul la Paris. Co-organizator al dezbaterii a fost Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI) din Suedia.
Lucrările conferinței s-au desfășurat în clădirea Justus Lipsius a Consiliului European din Bruxelles, iar eu, în calitatea mea de negociator din partea Grupului Partidului Popular European (PPE) pentru raportul anual asupra relațiilor UE-Turcia, am fost invitat pentru a prezenta punctul de vedere al Parlamentului European și dinamica dintre grupurile parlamentare în această speță foarte importantă pentru Uniunea Europeană și pentru statele membre.
În ceea ce privește cel mai recent raport parlamentar, am menționat că anumiți membri ai parlamentului au făcut eforturi pentru ruperea negocierilor cu Turcia și încheierea discuțiilor de aderare. Deocamdată, însă, parlamentul rămâne angajat să continue negocierile în forma lor actuală, în ciuda realității actuale nesatisfăcătoare și a progreselor limitate. La fel ca și în Consiliu, statele membre de la granița imediată cu Turcia au făcut eforturi pentru o linie mai dură, atât în cadrul parlamentului în ansamblu, cât și în cadrul grupurilor parlamentare. Au existat mici diferențe între poziția UE cu privire la Turcia și cea a Greciei și Ciprului, însă Grecia și Cipru sunt state membre și, prin urmare, poziția generală a UE este, în final, una armonizată.
La fel ca în cazul Comisiei Europene și al Consiliului, este puțin probabil ca parlamentul să opereze modificări esențiale în abordarea sa înainte de alegerile din Turcia.
Am subliniat că în urma războiului din Ucraina există o nouă realitate geo-politică în Europa. Având în vedere importanța strategică a Turciei, nu ar trebui să se facă eforturi la nivel european pentru a sacrifica relația cu Ankara. În ceea ce privește problema mai largă a securității europene, Turcia va juca probabil un rol important în viitor și, prin urmare, este important să nu o înstrăinăm – în timp ce atenția SUA se va îndrepta spre Indo-Pacific. Desigur, acest fapt nu înseamnă nicidecum că se va omite situația delicată a statului de drept și a drepturilor omului, ce rămân preocupări serioase care nu trebuiesc trecute cu vederea. A fost discutată tema mai largă a competiției și colaborării cu Turcia.
În cadrul Parlamentului există eforturi susținute pentru a menține o abordare echilibrată, dar acestea au fost complicate de guvernul de la Ankara și de președintele Erdogan. Absența adoptării unor decizii clare de către partea turcă, cu urmări pozitive palpabile în relație cu UE a împiedicat progresul. Cu privire la situația opoziției, am subliniat că într-adevăr există o anumită comunicare la nivel interparlamentar. Cu toate acestea, acest lucru se face adesea într-un context formal și nu se bazează pe nicio noțiune de acoperire împotriva riscurilor în cazul în care guvernul se schimbă în mai.
În special în ceea ce privește Marea Neagră și Balcanii de Vest, Turcia împărtășește multe dintre aceleași obiective ca și Uniunea Europeană și este un partener mai degrabă indirect in regiune. Pe de altă parte, urmărindu-și propriile interese, unele acțiuni ale puterii de la Ankara pot să contravină intereselor UE și NATO în zonă.
Tema securității comune în Marea Neagră a menținut în mod specific Turcia într-o strânsă alianță cu partenerii UE și NATO. Am reiterat că Turcia este în mod firesc un partener al Uniunii Europene, mai degrabă decât al Rusiei, cu care este mai des în conflict decât în armonie; pivotul Turciei către Est a apărut și din cauza frustrării legate de lipsa de comunicare și de sprijin din partea aliaților UE și NATO, prin neînțelegerea preocupărilor sale de securitate în Siria și nu numai.
În general, s-a convenit că Turcia, pe hârtie, este o țară pro-europeană care caută să găsească modalități de a coopera cu cel mai mare partener economic, reprezentat de UE. Acest lucru, însă, nu este sinonim cu dorința de aderare la UE, despre care mulți participanți au remarcat că a încetat de mult să fie o așteptare iminentă pentru majoritatea turcilor. S-a remarcat că există o divizare generațională în această problemă, turcii mai tineri sau mai seculari care privesc UE ca exemplu, în timp ce turcii mai în vârstă sau mai religioși își îndreaptă atenția către alte părți ale lumii pentru inspirație. Cu toate acestea, s-a reiterat faptul că UE are o influență foarte puternică de soft power în interiorul țării și este considerată un exemplu major demn de emulat.
