EȘECUL RIO 2016: Stadioane pe jumătate goale, dopaj, scandal

Highlight-ul Jocurilor Olimpice este proba de alergare 100 metri. Aşa ar spune cei mai mulţi fani ai sportului. Nicio probă nu fascinează mai mult decât spectacolul de câteva secunde oferit de alergători. Dar atunci când nici pentru acest eveniment nu se vând destule bilete în tribune, înseamnă că ceva nu este în regulă. La celelalte probe de atletism, Stadionul Olimpic a fost ocupat în măsură de 60 la sută, dar şi la lupte, scrimă, ciclism, fotbal şi chiar şi la înot tribunele nu au fost pline. Motivul? Pentru mulţi brazilieni, biletele erau prea scumpe. Dar aceasta nu este singura explicaţie. Aproape o jumătate din cele 280.000 de bilete împărţite gratuit elevilor nu au fost folosite. Şi-a pierdut oare Olimpiada atractivitatea?

Da şi nu. Nu, pentru că au fost momente interesante şi la Rio 2016, cum ar fi duelul la 11 metri între Brazilia şi Germania, semifinala emoţională de la tenis între Del Potro şi Nadal, triumful Fiji la rugby, victoria de ultim moment a francezilor împotriva germanilor la handbal, sau finalul probei de ciclism pe plaja Copacabana. Competiţiile sportive între oameni din toate ţările lumii fascinează în contiuare şi ţin oamenii lipiţi de televizor, radio, sau, în ziua de astăzi, smartphone. Dar în acelaşi timp, se poate răspunde şi cu „da”, pentru că jocurile se distanţează tot mai mult de originile şi idealurile lor. Aspectul comercial al jocurilor, scandalurile de doping respectiv pierderea încrederii în performanţele sportivilor, blocarea traficului pe Olympic Lane, măsurile dure de securitate necesare, toţi aceştia sunt factori demotivanţi pentru public.

Oamenilor le ajunge gigantismul olimpic

Rio nu este singurul oraş, având în vedere că altele au mers şi mai departe: München, Cracovia, Stockholm, Oslo şi Hamburg au refuzat să găzduiască Olimpiada încă de la început. Costurile la buget ar fi fost prea mari (10 miliarde la Rio), prea multe cerinţe speciale din partea Comitetului Olimpic Internaţional (IOC) şi la final câteva stadioane în ruină pe care nu le mai foloseşte nimeni, ca la Atena – mulţi s-au săturat de gigantismul olimpic.

Joscha Weber, redactor DW Sport

Când înalţi funcţionari IOC vând bilete la negru şi sunt arestaţi, cum a făcut Patrick Hickey, se răspândeşte imaginea corupţiei în sport. Iar când se adaugă şi atleţi ca înotătorul American Ryan Lochte şi James Feigen, care inventează o tâlhărie pentru a masca vandalismul produs de ei, devine clar că Jocurile Olimpica au o problemă de imagine. Cât mai e de credibilă aşa-numita familie olimpică?

Testele pozitive demostrează: Jocurile curate sunt o iluzie

Întotdeauna a existat o anumită suspiciune. Evoluţii misterioase, printre altele la ciclism, cazuri de doping la ridicarea de greutăţi. Apoi, la controalele pentru doping, ofiţerii de control încurcă numele celor pe care îi verifică şi chiar sexul sportivilor. În orice caz, zeci de teste la Beijing, Londra şi Soci arată că jocurile curate sunt o iluzie.

Trebuie menţionate şi alte decizii ciudate ale funcţionarilor din sport. Nu numai faptul că în mod ilogic, cei mai mulţi sportivi ruşi au dreptul să participe la Olimpiadă, dar nu şi la Paralympics. Şi decizia de a o numi pe rusoaica Elena Isinbaieva tocmai la Rio purtătoare de cuvânt a atleţilor, după ce i s-a interzis participarea la Olimpiadă din cauza suspiciunii de dopaj.

Şi cu toate acestea, jocurile pentru tineret sunt o idee briliantă. Să aduci laolaltă atâtea popoare şi culturi diferite în faţa unor manifestări sportive este în continuare minunat. Dar să transformi acest eveniment în ceva din ce în ce mai grandios este o greşeală. Rio a dat IOC un semnal de alarmă cu stadioanele sala pe jumătate goale. Să sperăm că mesajul va fi recepţionat.