de Ion Cristoiu, preluare Cristoiu Blog
Nu pentru a mă fuduli, ci pentru a semnala un fapt straniu, am arătat în comentariile dedicate Referendumurilor din teritoriile ocupate de Armata Rusă că sînt singurul publicist din România, și poate nu doar din România, care-și exprimă stupoarea că în anul de grație 2022, și nu în 1601, nu în 1700, o putere militară răpește unei țări independente, membre ONU, 15 la sută din teritoriu. Adăugat celui anexat în 2014, acest teritoriu ridică la procentajul de 20% din Ucraina mărimea teritoriului ucrainean care devine rusesc.
Rusesc pur și simplu.
O dată transpuse în practică rezultatele Referendumurilor – scriam în comentariile anterioare de pe cristoiublog.ro – harta Europei și a lumii se schimbă. Federația Rusă sporește cu 20% din teritoriul ucrainean, în timp ce Ucraina se reduce cu 20%. Teritoriul care va face parte din Federația Rusă e un teritoriu vital pentru supraviețuirea Ucrainei. Realizează 60 % din PIB-ul Ucrainei, cuprinde ieșirea la mare a Ucrainei și, mai ales, porturile prin care Kievul respira economic.
Pentru a fi mai exact, eu n-am vorbit de anexarea teritoriilor. Am vorbit de modificarea prin forță a hărții stabilite de Dreptul internațional, dar mai ales de crearea unei realități care, după cîteva luni, dacă Ucraina, ajutată de Occident, nu-i va arunca pe ruși în Mare, eliberînd teritoriile din Sud mai ceva decît Armata Roșie în 1944 teritoriile rusești din Vest, va deveni greu de desființat chiar dacă Rusia ar vrea. Cîtă vreme teritoriile respective erau doar cucerite militar sau chiar și cîtă vreme erau sub forma unor republici independente, un Tratat de pace, sub semnul lui Teritorii contra păcii (renunțarea de către Rusia la Donbas în schimbul Crimeii) se mai putea ajunge la o înțelegere. O dată intrate în componența Federației Ruse teritoriile respective vor deveni o realitate rusească, asemănătoare celei din Basarabia de după 1812. În cazul teritoriilor ucrainene din 2022, intrarea în componența Rusiei înseamnă infinit mai mult decît cucerirea militară. Pe teritoriul respectiv se vor aplica toate legile din Federația Rusă. De la administrația locală pînă la școli, instituții cultural artistice și limbă de stat, totul va deveni rusesc. Mult mai important, bogățiile teritoriului vor deveni bogății ale Rusiei. Deja liderii din Donbas au confiscat toate bunurile oligarhilor ucraineni din zonă, inclusiv ale celebrului proprietar al echipei Șahtior Doneț. Oameni de afaceri din Rusia, dar și oameni de afaceri ucraineni colaboratori ai rușilor vor pune mîna pe contracte bănoase. Vladimir Putin a anunțat că în aceste teritorii se va trece la reconstrucție masivă. Firește, asta va costa Rusia, dar reconstrucția sau chiar construcția, nu numai că va modifica realitatea de pînă acum din temelii, dar, mai mult, va obliga Rusia să apere cu orice preț aceste teritorii. În scurt timp se va crea o realitate social-economică și politică rusească (la asta Rusia țaristă a fost măiastră) încît dacă la Kremlin ar veni un Navalnîi, să-i spunem, acestuia i-ar fi imposibil să restituie de bună voie teritoriile deja rusificate. Noua realitate va face sute de mii de oameni interesați vital în păstrarea Sudului în componența Rusiei. Ca să nu mai spunem că nimeni din Rusia n-ar fi de acord cu asta. Putem presupune că dacă Ucraina nu-și recapătă teritoriile în cîteva luni, împotriva unei ofensive a Kievului se va ridica întreaga populație din aceste teritorii.
În editorialul din 27 septembrie 2022, scris imediat după încheierea Referendumurilor, notam că rezultatele nu înseamnă automat intrarea teritoriilor în componența Rusiei:
„Deocamdată nu știm dacă decizia privind alipirea nu se va amîna. E o șansă infimă să se întîmple asta (Vladimir Putin a anunțat din 21 decembrie alipirea) dar ea trebuie luată în calcul.
Dacă ea va avea loc vom descoperi că acest fapt împlinit ar fi fost imposibil dacă Referendumurile nu s-ar fi desfășurat. Altfel spus dacă ele ar fi fost amînate sau suspendate pe motivul real că nu se pot desfășura în condiții de minimă securitate.”
Ziua de 30 septembrie 2022 ne-a dovedit că sansa infimă n-a avut loc. Practic, teritoriile cucerite după 24 februarie 2022 au devenit ale Rusiei. Chiar și regiunile Herson și Zaporojie, declarate doar independente, nu din alte motive, dar ele mai trebuie mărite înainte de a fi anexate, au devenit ale Rusiei.
Scriam așadar că Referendumurile s-au desfășurat netulburate.
Dacă ele ar fi fost amînate sau suspendate sine die pe motiv că atacurile partizanilor ucraineni pun în pericol securitatea desfășurării, atunci momentul 30 septembrie n-ar fi avut loc. Spre surprinderea mea atît de mult invocații patrioți ucraineni, gata să-și dea viața pentru pămîntul sfînt al Ucrainei, n-au mișcat un deget. Tot spre stupoarea mea, presa mondială, pe deplin mincinoasă în Războiul Ucrainei, n-a încercat nici măcar să născocească un caz de acțiune individuală împotriva desfășurării Referendumurilor.
Celor scrise în septembrie trebuie să le adaug următoarele.
30 septembrie n-ar fi avut loc dacă rușii ar fi fost și acum, după șapte luni de război, doar la cîțiva kilometri cuceriți în Sud. Volodîmîr Zelenski și Occidentul ne-au pisat zi de zi cu eroismul ucrainenilor în apărararea patriei. Pentru fiecare metru din pămîntul sfînt al patriei ucrainenii sînt gata să-și dea viața. Și nu e vorba doar de militari, ci și de civili.
Cuba a fost timp de decenii insula dușman a Americii sau a Imperiului, cum zicea Fidel Castro. Și cu toate acestea, excepție făcînd dezastruoasa debarcare din Golful Porcilor, America n-a încercat niciodată o intervenție militară în Cuba. Și asta s-a petrecut și după ce Uniunea Sovietică s-a destrămat.
De ce ?
Americanii știau bine că o intervenție militară în genul celei întreprinse acum de Rusia în Ucraina i-ar fi costat enorm. Cuba era pregătită să se apere după principiul ridicării la luptă a întregului popor. Din toate punctele de vedere, Ucraina lui Zelenski a fost din 24 februarie, în raport cu Federația Rusă precum Cuba lui Castro față de SUA. Dacă ar fi să dăm crezare talk-show-urilor zilnice ale lui Volodîmîr Zelenski, poporul ucrainean s-a ridicat ca un singur om împotriva agresorului. În această luptă, spre deosebire de Cuba lui Castro, Ucraina lui Zelenski n-a fost singură. A avut de partea sa America, Occidentul, Serviciile secrete occidentale și mai ales întreaga presă occidentală.
Spre Ucraina au curs arme, bani (miliarde de dolari), informații obținute de Serviciile secrete occidentale, specialiști în armament sofisticat, mercenari.
De dragul Ucrainei presa occidentală s-a transformat într-o Pravda bolșevică.
Slăbiciunile regimului Zelenski, inclusiv plecarea peste graniță a oligarhilor din camarila președintelui, cu bani cu tot, fără a contribui cu o grivnă la apărarea țării, au fost trecute sub tăcere.
Corespondenții străini din Ucraiana s-au încolonat cuminți sub comanda lui Zelenski.
Și cu toate acestea nu după cinci ani, nu după un an, ci doar după cîteva luni, Armata Rusă a cucerit 15% din teritoriul ucrainean fără să întîmpine o rezistență înverșunată.
Acum, după ceremoniile Anexări, i ne dăm seama că acesta a fost de la început obiectivul lui Putin. Pe parcursul Războiului am fost asigurați că serviciile secrete occidentale știu tot ce gîndește Putin, că pot prevedea și cînd merge Putin la pisoar. Punînd la cale Maskirovka așa zisei cuceriri a Kievului, rușii s-au concentrat în Sud. Cum de nu s-au aflat că adevăratul obiectiv al lui Putin era Anexarea din aceste zile? Pînă să se prindă ucrainenii că obiectivul adevărat al rușilor era cucerirea Sudului, un mare teritoriu ucrainean era în mîna agresorului. Dar chiar și în aceste condiții, fiind vorba de apărarea pămîntului sfînt al patriei, te-ai fi așteptat ca împotriva cotropitorului să se ridice întregul popor.
În Primul Război Mondial, în timp ce bărbații erau pe front, franțuzoaicele lucrau în locul bărbaților în uzine. Femeile și copii din Rusia lui Stalin au trudit zi și noapte în frigul Siberiei pentru a pune pe picioare industria militară în Războiul cu nemții.
Unde e întregul popor ucrainean care se ridică la luptă? În timp ce militarii se băteau în Sud Kievul, Lvovul își vedeau de treburile zilnice. Ce fel de apărare de către întregul popor putem vorbi cînd din Ucraina au plecat în Europa milioane de refugiați? Dacă ar fi fost atacată Cuba, Castro ar fi plecat din țară femeile și copii? De ce nu s-ar lupta cu agresorul și femeile, ba chiar și copii? E o întrebare pe care ne-o punem luînd în serios propaganda ucraineană și cea occidentală care au insistat pe eroismul poporului ucrainean în lupta cu Imperiul.
Momentul 30 septembrie 2022 a creat o nouă realitate.
Volodîmîr Zelenski jură că va porni o ofensivă de proporții și în cîteva luni îi va arunca pe ruși în mare. Și că pentru aceasta, poporul ucrainean va face un efort uriaș. Lăsînd la o parte că în ofensivă e mai greu decît în defensivă, avem dreptul să ne întrebăm:
De ce nu s-a făcut acest efort în apărarea teritoriului ucrainean?
Dacă s-a fi făcut acest efort, nu s-ar fi ajuns la Referendumuri și la Anexare.
Altfel spus, la o fază a Războiului mult mai periculoasă pentru pacea lumii decît cea din prima fază.
Nu excludem ipoteza unei geniale viclenii strategice.
Și anume că Rușii au fost lăsați să cucerească și chiar să alipească 20% din Ucraina, pentru ca ucrainenii, cu un potențial uman și militar păstrat în rezervă, ascuns rușilor, să declanșeze o ofensivă pe întregul front de o mie de kilometri, și, ca un tăvălug de neoprit, într-o lună să elibereze cei 25 000 de kilometri pătrați, să-i spînuzre în trecere pe colaboraționiști și să-i ia prizonieri pe toți rușii din teritoriile eliberate. Sau măcar să creeze pentru ruși un nou Dunkeque din al doilea Război mondial.
Trebuie să luăm în calcul și această ipoteză.
Ea ar explica multe ciudățenii.
Și faptul că ucrainenii s-au retras pînă la granița Donbasului fără să opună o rezistență eroică.
Și faptul că presa lumii nu dă amănunte despre Armata Ucraineană.
Și faptul că Referendumurile s-au desfășurat netulburat.
Și faptul că la provocarea rusească a Anexării Occidentul a răspuns pînă acum slab.
Mai mult ca sigur Volodîmîr Zelenski are un asemenea plan și l-a împărtășit aliaților occidentali.
Dacă n-ar fi așa Volodîmîr Zelenski ar trebui să-și dea demisia de onoare.
Nu de alta, dar sub conducerea sa Ucraina a pierdut o treime din teritoriu!
