de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Protestele de stradă din decembrie 1989 nu doar că au fost atent supravegheate de diplomații statelor NATO și UE (CEE, cum se numea atunci) acreditați la București, dar aceștia au fost chiar parte activă a evenimentelor, relevă documente declasificate de SRI și date azi publicității.
Din dosarele ținute secrete pînă azi rezultă aspecte extrem de interesante. Cum ar fi că diplomații de la ambasadele occidentale s-au aflat în zilele revoluției/loviturii de stat (sau loviluție, cum bine zis-a cîndva un senator țărănist) în punctele fierbinți din București, unde erau manifestanții.
Nu doar că fotografiau și filmau evenimentele, dar diplomații străini s-au amestecat, efectiv, între protestatarii anti-Ceaușescu, cum s-a întîmplat, bunăoară, la baricada de la Intercontinental. Iar în acele locuri împărțeau manifestanților numerele personale de telefon unde să poată fi căutați de către manifestanții care ar fi putut avea probleme cu miliția și securitatea. Mai aflăm din rapoartele securității că premierul francez din acel moment, Michel Rocard, ordonase ambasadorului la București să țină porțile ambasadei deschise pentru eventual refugiu al manifestanților hăituiți de organele statului.
Încă mai interesant, în chiar ziua fugii lui Ceaușescu, ba, aproape, și la ora decolării de pe clădirea CC, avea loc o reuniune de urgență a ambasadorilor de la București ai țărilor NATO. Cu o zi înainte, la sediul ambasadei franceze avusese loc o altă reuniune de urgență, de astă dată a ambasadorilor statelor Comunității Economice Europene, precursoarea UE de azi. Și altă reuniune similară fusese și în 20 decembrie, la sediul ambasadei germane, unde diplomații străini urmau să analizeze situația creată de evenimentele de la Timișoara.
Securitatea mai informa că ambasadori din țări precum Austria ori RFG fuseseră rechemați din concediile de sărbători de către ministerele de Externe și trimiși urgent la București.
In bocca al lupo, s-ar spune.
Practic, ceea ce au făcut diplomații străini în zilele revoluției, ieșind în stradă și chiar amestecîndu-se între manifestanți a reprezentat o acțiune de intimidare directă a regimului Ceaușescu, pentru că știau cu toții că prezența lor pe străzi va fi rapid sesizată de securitate – unii au fost chiar arestați – și transmisă informația la vîrful statului.
Cît de mult a funcționat respectiva intimidare nu vom ști precis niciodată, dar e plauzibil că fără intervențiile diplomaților occidentali tentativele de reprimare a manifestațiilor de către Ceaușescu să fi fost mai violente. Vă prezentăm mai jos capturi după documentele declasificate azi de către SRI, la împlinirea a 33 de ani de a răsturnarea comunismului.
