AUR poate fi scos în afara legii, dar adepții extremismului nu dispar peste noapte. Filonul este mai adânc decât pare și tot mai mulți reprezentanți ai elitelor intelectuale încep să-și asume deschis naționalismul, spune Deutsche Welle într-un comentariu.
CE MAI SUSȚINE DEUTSCHE WELLE:
La începutul anului, actorul Mihai Mălaimare, care a trecut și pe la liberali și pe la social-democrați a spus, printre altele, că-și dorește ieșirea României din Uniunea Europeană și naționalizarea „avuțiilor patriei”. Dan Puric, o vedetă filorusă de ani de zile, prezicea astă vară că „șandramaua asta de Comunitate Europeană o să se facă praf şi pulbere”. Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului anunța în aprilie anul trecut că Uniunea Europeană va dispărea ca Sodoma și Gomora, dacă va continua să susțină drepturile homosexualilor. Senatoarea Diana Șoșoacă exprima, acum o lună, aceeași idee, dar într-o formă mai vulgară: „Fă, Europo, tu mori, noi înviem și trăim in veacul vecilor! Și cu tine vor muri toți veneticii și trădătorii neamului și țării pe care i-ai cumpărat și i-ai făcut să trădeze”. Iulian Capsali, trimisul AUR în conducerea televiziunii publice, declara de 1 Decembrie că „România trebuie să iasă din UE” și că „nu există alte soluții”.
Co-președintele AUR, George Simion spune demult că „nu este bine că stăm în genunchi în UE și NATO, în loc să stăm drepți ca polonezii” și merge prin toată țara să-i convingă pe oameni că e mai bine ca fiecare țară să se descurce cum poate. Simion e toată ziua în teritoriu și în fiecare seară la televizor. Cel mai activ lider politic autohton. El știe să explice pe limba oamenilor obișnuiți ce e bine și ce nu e bine.
Mesajele mari sunt concepute, însă, în laboratoarele intelectuale ale Alianței pentru Unirea Românilor, acolo unde senatorii Claudiu Târziu și Sorin Lavric repun în mișcare strategia legionarilor din anii 30, bazată pe naționalismul creștin-ortodox combinat cu antisemitismul și contestarea instituțiilor existente. De aceea comunicatul lor de presă în care definesc istoria Holocaustului ca „temă minoră” nu a fost urmat de clarificări, dezmințiri sau scuze din partea AUR. Asumarea negaționismului de către un partid parlamentar e rușinoasă pentru România și oripilează Europa, așa cum scrie și Petre M. Iancu, dar tacticienii AUR nu consideră, că au mers prea departe cu acest subiect. Pentru AUR, antisemitismul poate deveni hârtia de turnesol a politicii viitoare, mai ales că se bazează și pe istorii scrise, care rostogolesc de ani de zile dezinformări. Chiar președintele Academiei Române poate fi pus în categoria AUR, când minimizează numărul victimelor făcute de antisemitismul autorităților române în al Doilea Război Mondial. Ioan Aurel Pop, coordonator împreună cu profesorul Ioan Bolovan reia în a doua ediție a Marii istorii ilustrate a României şi a Republicii Moldova, (Editura Litera 2018) o informație greșită, despre care i s-a spus că e eronată atunci când a apărut prima ediție. Este vorba despre un volum de popularizare a istoriei, în care se spune că „la sfârşitul lunii iunie 1941 au fost executaţi 500 de evrei originari din Basarabia şi Bucovina, acuzaţi că ar fi tras focuri de armă asupra soldaţilor români şi germani” (p. 572). În realitate, însăîn iunie 1941 la Iaşi a fost un adevărat Pogrom în care autorităţile române, cu sprijinul populaţiei şi a soldaţilor germani, au ucis aproximativ 13.000 de evrei. Din cartea girată de Ioan Aurel Pop lipsește orice informație din care să rezulte responsabilitatea autorităților române pentru exterminarea evreilor în Transnistria.
Cererea AUR de renunțare la „materiile minore”, cum ar fi Istoria Holocaustului se bazează de fapt pe astfel de cărți girate de Academia Română. Nu e niciun secret că majoritatea istoricilor români preferă ideologia naționalistă în locul realităților și adevărului, că mulți profesori de istorie predau în clase propriile viziuni ideologizate ale trecutului, că Antonescu e model pentru destui lideri politici și că naționalismul a fost mereu încurajat de politicienii tradiționali din PSD și PNL. AUR a verbalizat ceea ce mulți politicieni și reprezentanți ai elitei intelectuale spun încă sotto voce.(…)
