COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Marcel Fürstenau
Comisia parlamentară de control a serviciului german de informaţii externe a luat la puricat acţiunile acestuia. De situaţia creată este vinovat şi guvernul federal.
Aşa ceva n-a mai existat. Nu în această formă. Controlorii din Bundestag ai serviciului secret german BND au disecat la sânge metodele de spionaj ale Serviciului Federal de Informații Externe: în mod public, într-o conferinţă de presă de aproape 40 minute. Concluzia? În timpul utilizării aşa-numiţilor selectori, Serviciul secret german a încălcat parţial, dar în mod masiv legea.
Pentru Hans-Christian Ströbele (Verzii), politician de opoziţie, critica adusă BND, respectiv spionării ţărilor prietene, ba chiar şi a propriilor cetăţeni în străinătate, nu este suficientă. Ecologistul ar fi prezentat cu plăcere şi alte amănunte descoperite în documentele studiate la Cancelaria germană. Însă, precizează André Hahn (Partidul Stângii), membrilor Comisiei Parlamentare de Control le este interzis să ofere astfel de detalii.
Fapt este că divulgarea unor informaţii secrete nici nu este necesară, de vreme ce presa germană scrie, de mai multe săptămâni, despre ţintele acţiunilor de spionaj ale BND.
Este vorba mai exact despre guvernele și instituțiile din cadrul Uniunii Europene și NATO. Există informaţii conform cărora un diplomat german ar fi fost spionat. Guvernul german, evident că nu confirmă nimic. Însă, din moment ce nu există negări, acuzațiile sunt susceptibile de a fi adevărate.
Ipocrizie guvernamentală
Scandalul este deosebit de jenant pentru Germania și guvernul federal, mai ales dacă ne amintim ce a spus Angela Merkel în octombrie 2013 despre spionajul între prieteni: „Aşa ceva nu se poate!”.
Cancelara a făcut afirmaţia în urma dezvăluirilor lui Edward Snowden, conform cărora Agenția Națională de Securitate din SUA (NSA) a ascultat chiar şi telefonul mobil al Angelei Merkel. Abia în acest context delicat, generat de scandalul NSA, a intervenit şi preşedintele BND, Gerhard Schindler. El a informat autoritatea responsabilă pentru serviciile de informații germane – şeful Cancelariei – de propriile lor practici dubioase. Concluzia este clară: dacă nu s-ar fi aflat de interceptarea telefonului mobil al Angelei Merkel, acţiunile de spionaj ale BND în ţări partenere ar fi continuat nestingherite.
Totul e bine când se termină cu bine? Deloc! Decizia politică de a opri spionajul în țările partenere a ajuns la urechile comisiei parlamentare de control abia anul acesta. Fiind o informaţie foarte importantă, ea ar fi trebuit transmisă imediat. Eșecul Cancelariei Federale nu va fi fost o coincidență, ci intenție. De altfel, despre lipsa de informare se plânge inclusiv comisia parlamentară de anchetă înfiinţată acum aproape doi ani în urma scandalului NSA, a cărei activitate este privită cu multă suspiciune de guvernul federal.
Informaţii lipsă din partea Cancelariei
Atitudinea deseori distructivă a Cancelariei i-a deranjat deseori şi pe parlamentarii din cadrul coaliţiei de guvernare.
Prin urmare, este un semn bun că reprezentanţii comisiei de control au dat peste nas foarte ferm atât guvernului federal, cât şi uneia dintre cele mai importante autorităţi ale acestuia. În mod legitim, parlamentarii aşteaptă o conducere serioasă în cadrul BND. Cu alte cuvinte, un președinte al BND, care știe ce se întâmplă în ograda propriului serviciu. Până nu demult, acest lucru nu a fost întotdeauna de la sine înţeles.
Cu toate acestea, se pare că nici Cancelaria nu a oferit informaţii clare. Acest lucru trebuie să se schimbe rapid, astfel încât BND să poată îndeplini sarcinile importante pentru siguranţa Germaniei. Printre acestea, lupta împotriva terorismului internațional şi a crimei organizate.
E greu de crezut că este atât de dificilă definirea clară a profilului pe care trebuie să îl aibă BND. Dușmanii democrației și securității sunt cunoscuţi. Este vorba, printre altele, de reprezentanţii „Statului Islamic”, care au susținători şi în Arabia Saudită. În cazul în care aceşti indivizi ar face probleme pe teritoriul Germaniei, contracararea acţiunilor lor cade în sarcina Protecţiei Constituției (Verfassungsschutz).
De schimbul de informaţii între serviciile secrete responsabil este Centrul Antiterorism Comun. Există instrumente, există legi (unele dintre ele trebuie înăsprite şi îmbunătăţite).
Prin fermitatea afişată, comisia parlamentară de control a oferit un punct foarte bun de plecare. Este rândul guvernului să profite de această situaţie. La muncă!
