Procesul privind (re)deschiderea unui consulat al României la Ismail continuă să fie neclar, după ce răspunsurile transmise recent de ministerele de externe din România și Ucraina indică poziții diferite asupra etapelor necesare și asupra dialogului bilateral început în 2021, transmite BucPress din Cernăuți.
CE SUSȚINE BUCPRESS:
Potrivit informațiilor prezentate public, solicitarea inițială privind redeschiderea unui consulat la Ismail a fost formulată în 2020, fiind susținută prin argumente istorice: România a avut o misiune consulară în oraș timp de patru decenii, începând după 1878, când regiunea a fost integrată în Imperiul Rus, iar instituția a funcționat până la Unirea Basarabiei cu România, în 1918. În aceeași perioadă exista și un Consulat general al României la Odesa, iar la Reni era prezent periodic un viceconsul.
„Din analiza celor două documente și a pozițiilor celor două părți implicate rezultă, pe de o parte, că statul român ar fi făcut toate demersurile pentru începerea procedurilor necesare deschiderii reprezentanței sale consulare în orașul Ismail. În schimb, partea ucraineană nu confirmă că și-ar fi dat acordul oficial în acest sens, dar ține să menționeze că, repetăm – ”nu există restricții juridice privind deschiderea de misiuni diplomatice sau oficii consulare străine în Ucraina”, expresie care contrazice de fapt poziția exprimată a MAE al României”, scrie pe Facebook, Anatol Popescu, președintele Asociației „Basarabia” din regiunea Odesa.
Poziții divergente între București și Kiev
În răspunsul oficial transmis la începutul lunii decembrie 2025, Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei precizează că discuțiile privind deschiderea unui consulat la Ismail au fost întrerupte în 2022, odată cu invazia pe scară largă a Federației Ruse, și subliniază că nu există restricții juridice privind deschiderea de noi misiuni diplomatice sau oficii consulare pe teritoriul ucrainean.
Pe de altă parte, Ministerul Afacerilor Externe al României afirmă, într-un document transmis Parlamentului în septembrie 2025, că au fost făcute toate demersurile pentru obținerea consimțământului părții ucrainene, arătând însă că procedura de extindere a rețelei consulare presupune etape complexe de avizare, resurse logistice și alocarea de personal specializat.
Diferențele dintre cele două poziții lasă fără un răspuns clar întrebarea privind stadiul real al procesului și motivele pentru care nu a fost încă stabilit un calendar.
Situația actuală a consulatului din Odesa
În prezent, misiunea consulară a României din Odesa funcționează în regim „itinerant”, în condițiile în care accesul la sediul oficial de pe strada Bazarna este restricționat din lipsa unui adăpost antiaerian. Activitatea se desfășoară periodic într-un spațiu temporar, cu posibilități limitate de prestare a serviciilor consulare, ceea ce face imposibilă, de exemplu, emiterea vizelor.
Deși clădirea consulatului fusese modernizată complet în perioada 2010–2012, actualele riscuri de securitate împiedică utilizarea ei. Sunt avute în vedere alternative pentru relocarea sediului, o soluție ce ar presupune costuri suplimentare, potrivit postării.
Propunerea: mutarea misiunii la Ismail
În acest context, a fost avansată ideea strămutării integrale a Consulatului General al României de la Odesa la Ismail, oraș-port la Dunăre și centru administrativ cu relevanță regională. Conform argumentelor publice formulate în acest sens, o astfel de decizie ar simplifica accesul la servicii consulare și ar plasa misiunea într-o zonă mai apropiată de comunitățile care depind de acestea, într-o regiune afectată permanent de riscuri de securitate generate de atacurile asupra infrastructurii ucrainene.
Deocamdată, nu există un răspuns oficial privind posibilitatea unei astfel de relocări și nici un calendar privind continuarea discuțiilor dintre București și Kiev.
„O mutare completă a Consulatului General al României de la Odesa în orașul Ismail – cel mai important port ucrainean la Dunăre – ar da o însemnătate sporită relațiilor bilaterale româno-ucrainene și ar garata odată în plus faptul că statul român nu se limitează la o simplă ”menținere a legăturii” cu comunitatea istorică, autohtonă românească din regiune, ci implementează propriile garanții constituționale și obligații asumate pe plan internațional și bilateral, și se preocupă în adevăratul sens al cuvântului de soarta românilor din Ucraina – cea mai afectată și cea mai vulnerabilă comunitate românească din afara granițelor Țării, în această perioadă de cruntă încercare pentru pacea din vecinătatea României și de pe continentul european”, scrie Popescu.
