Recenta decorare de către Klaus Iohannis a istoricului Dan Berindei m-a dezolat. Nu pentru că, în mod normal, un academician nu ar trebui distins. Nu pentru că nu se spun nemeritat tot felul de lucuri rele despre tot felul de gânditori. Ci pentru că în acest caz demersul prezidenţial e deplasat, scrie Petre Iancu într-un comentariu Deutsche Welle.
Comentariul DW pleacă de la dezvăluirile FLUX 24.
CITIȚI ȘI:EXCLUSIV: Academicianul care și-a turnat fiul la Securitate, decorat de Iohannis
PASAJE DIN COMENTARIUL DW:
Căci, date fiind delaţiunile celui decorat la 1 decembrie cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer, deşi omul îşi turnase între altele propriul fiu, pe eminentul Mihnea Berindei, la poliţia politică a comuniştilor, consider că măsura e destructivă în raport cu reperele etice ale românilor. Concomitent, ea îl pune iar într-o lumină foarte defavorabilă pe şeful statului. Or, Iohannis ar trebui să fie întâiul purtător de valori al românilor pe care-i prezidează. Totuşi, a mai decorat ori distins, vai, ex-turnători, informatori, colaboratori ai securitaţii şi simpatizanţi ai ambelor extremisme. Să nu uităm că primul său act ca şef al statului a fost decorarea unui ins considerat de mulţi simpatizant al legionarilor. Şi că de la o vreme alintă securitatea prin turnătorii ei. Ceea ce nu e doar ruşine. E şi contraproductiv pentru democraţie. Şi e toxic pentru memoria şi pentru viitorul libertăţii naţiunii. Mai grav e că derapajul prezidenţial s-a produs în proximitatea alegerilor şi în condiţiile ascensiunii populiste în Europa şi în lume, care n-au ocolit România, după cum reiese din vituperaţiile securisto-legionare mascate de antisorosism si de alte fandoseli tv. Ceea ce, repet, mi se pare o nebunie. În context se pun şi mi s-au pus cu reproş varii întrebări. De pildă: „ştiut fiind că un vot pentru PSD ar valida carenţele unei democraţii foarte defecte şi parlamentul penal de care au avut parte românii în ultimii ani, e oare bine să fie criticat preşedintele? Nu umbresc aceste critici un partid precum PNL? Eu nu cu liberalii sau cu USR aş vota? Nu dau oare apă la moară cui nu trebuie?” N-am la toate acestea decât o replică. Eu nu fac politică. Eu fac jurnalism. Şi ca atare critic ce e de criticat, când criticabilul apare la orizont. Ţin, în context, să nu mă cenzurez, încurcat în calcule politicianiste. Fiindcă, în acest caz, mi-aş rata misiunea de ziarist.Pe scurt, nu sunt om de partid, nici tacticianul vreunor politicieni, ci doar un biet gazetar. Mă interesează adevărul, informaţia, înţelegerea lucrurilor, nu partidele în sine. Apropo de partide. Într-adevăr, având în vedere actuala ofertă politică, de tot precară, am convingerea că ar fi moral să votez, ca român, răul cel mai mic, ori binele imprevizibil şi sperat.
